The View – Van Gogh Museum prin ochii privitorului

Clădiri, oameni, culori, copaci – toate capătă forma unei priveliști în mintea noastră asimilată prin OCHI. Iar Van Gogh Museum este un loc în care ochiul și mintea sunt provocate și încântate, deopotrivă.

Expoziția în sine este organizată cronologic și tematic. Autoportretele lui Van Gogh sunt un jurnal vizual autentic al vârstelor prin care a trecut omul, cu provocările și suferințele lui umane. Vârstele “artistului” și creațiile sale, corespunzătoare fiecărei perioade a omului, sunt redate la etajele superioare. Muzeul este mereu plin, dar niciodată sufocant. Acces facil pentru cei prieteni cu internet-ul, cozi decente pentru cei care s-au gândit mai târziu. Accesul se face printr-o nouă clădire cu un design asemănător ochiului uman.

Viziune prin culoare

Intrarea în muzeu te provoacă cu un perete plin de liniuțe, puncte, tușe de culori banale sau neobișnuite ce îți pot tăia respirația sau te poate atrage ca un magnet. Depinde de tine, privitorule! În fața ta este un autoportret, dar tu alegi ce vrei să vezi din el: fragmente de culoare, unele aparent nepotrivite, detalii imperfecte și /sau tristețea și profunzimea din privirea omului. O lecție fascinantă despre ce și cum vedem.

Merită ca, înainte de plecare, să te oprești preț de o cafea sau un fresh, măcar, în bistro- restaurantul muzeului. De ce ? Pentru că regăsești floarea-soarelui plină de viață după ce ai văzut – o pe pânză și ești înconjurat de o bibliotecă, iar unele mese sunt croite ca cele din biblioteci. Și, deși este liniște, oamenii își împart timpul unii cu alții cu plăcere, în loc să fugă unii de alții și să se refugieze în tehnologie. Restul este de privit sau de citit.

The Contrast

Un alt contrast ce duce către o priveliște uimitoare l-am descoperit pe acoperișul muzeului Nemo. Este, în aparență, un muzeu de ”descoperire“ al științei pentru copii: bile și scripeți acționați de mâini pline de bucurie, păr zburlit de electricitate, baraje artificiale și câte și mai câte. O mică parte din muzeu, dedicată hranei viitorului, este instalată pe o corabie- aspect provocator.

Spectaculos este însă acoperișul muzeului, dedicat, ca tematică, energiei. Apa și vântul sunt cele două surse de energie ce te provoacă la joacă sau reflecție.  Olanda are, din belșug, vânt, ploaie și apă … și le-a transformat cu imaginație și perseverență în sursă de energie. Ca orice loc respectabil de vizitat, este dotat și cu un restaurant cu puține feluri de mâncare, fructe proapete, salate și/sau mâncăruri simple pentru care fiecare își alege mirodeniile direct din ghivecele ordonat așezate la intrare.

O mâncare bună se asortează cu o muzică bună. Așa că apusul soarelui aduce cu sine și o trupă de tineri care cântă jazz. Neuroni puși la joacă, muzică și mâncare înmiresmată după gust – pare a fi rețeta de succes a energiei.

Împreună mergem departe, singuri mergem mai repede, nu-i așa?

Dr. Nicoleta Calomfirescu, medic primar cardiolog, doctor în științe medicale