Asediul Veneției
Poate o taxă de intrare să salveze orașul de asaltul a 20 de milioane de turiști?
Istoria, arta și arhitectura Veneției atrag aproximativ 20 de milioane de vizitatori în fiecare an. Orașul, inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO, este adesea înțesat de turiști în căutare de amintiri speciale. Dar pentru oamenii care trăiesc efectiv acolo, acest nivel de turism a devenit nesustenabil. Așadar, începând din 2024, turiștii de o zi vor plăti o taxă de 5 euro, ca parte a unei încercări de a gestiona mai bine fluxul de vizitatori.
Primarul orașului a descris taxa – care va fi implementată în 30 de zile deosebit de aglomerate din primăvară și vară – ca fiind o încercare de a „proteja orașul de turismul de masă”. Aceasta vine după ce navelor de croazieră li s-a interzis intrarea în fragila lagună Veneția în 2021. Ambele politici sunt concepute pentru a răspunde la problema specială cu care se confruntă Veneția, și anume că aproximativ 80% dintre turiștii săi vin doar pentru o zi. Cercetările au arătat că o proporție atât de mare de turiști de o zi – care tind să cheltuiască puțin – împinge o destinație turistică spre declin.
Sameer Hosany, profesor de marketing, Royal Holloway University of London explică de ce o taxă de intrare nu poate salva Veneția de asaltul turiștilor.
Începând de anul viitor, toți călătorii care vor merge la Veneția vor trebui să se înregistreze în prealabil și să obțină un cod QR online. Excursioniștii de o zi vor trebui apoi să plătească taxa; vizitatorii care rămân peste noapte nu vor plăti.
Alte scutiri includ copiii sub 14 ani, precum și persoanele care călătoresc în oraș pentru muncă și studii sau pentru a vizita membri ai familiei. Pentru a pune în aplicare această politică, poliția municipală și inspectorii autorizați vor efectua controale aleatorii. Orice persoană care nu are codul QR corespunzător va fi sancționată cu o amendă de până la 300 de euro.
Însă unii și-au exprimat îndoiala că taxa de 5 euro – prețul unei cafele sau al unei înghețate – va fi suficientă pentru a-i descuraja pe turiști să călătorească în acest oraș antic emblematic. Un politician al orașului a comentat că această taxă înseamnă că Veneția a devenit „un parc tematic, un Disneyland”, unde „intri plătind o taxă de intrare”.
„Veniceland”
Pentru cercetători, Veneția este întruchiparea turismului excesiv, iar rezidenții suferă în mod clar din cauza consecințelor – trăind cu aglomerația, daunele aduse mediului și efectele asupra stilului lor de viață și culturii pe care le pot provoca 20 de milioane de vizitatori.
Acest lucru poate duce apoi la un răspuns negativ, cunoscut sub numele de „turisimfobie”. Un alt termen, „sindromul Veneția”, a fost folosit pentru a descrie declinul populației permanente a orașului, deoarece cetățenii se simt forțați să plece.
Populația Veneției este de aproximativ 50.000 de locuitori și a scăzut constant, de la un vârf de 175.000 de locuitori. Dacă populația va scădea sub 40.000 de locuitori, există îngrijorarea că Veneția va înceta să mai fie un oraș viu și viabil.
Cei care au rămas și-au exprimat adesea nemulțumirea. Printre protestele mediatizate s-au numărat „Funeraliile Veneției” din 2009, un simulacru de înmormântare pentru a deplânta scăderea bruscă a populației, și „Bine ați venit la Veniceland” din 2010, care susținea că Veneția devine mai degrabă un parc tematic.
În timp ce „taxele de turism” rămân o strategie populară de combatere a turismului excesiv, eficacitatea lor rămâne discutabilă. În schimb, cercetările sugerează că o combinație de măsuri economice specifice (cum ar fi taxele și prețurile variabile) și politici non-economice (cum ar fi educarea vizitatorilor) reprezintă cea mai bună opțiune.
Această combinație trebuie să fie special concepută pentru fiecare destinație în parte. Nu poate exista o soluție unică pentru toate. Un raport al Organizației Mondiale a Turismului privind suprareturismul identifică 11 strategii diferite și 68 de măsuri pentru a gestiona creșterea numărului de vizitatori în destinațiile urbane.
Barcelona, adesea considerată ca fiind un oraș care s-a descurcat bine în gestionarea turismului de masă, a folosit cu succes o abordare bine orientată. Aceasta a inclus exploatarea noilor tehnologii pentru a dezvolta un sistem de gestionare bazat pe date pentru a controla fluxurile de vizitatori și supraaglomerarea. De asemenea, s-a implicat în mod deliberat cu publicul atunci când a decis asupra politicilor și a venit cu strategii specifice, cum ar fi limitarea numărului de noi magazine de suveniruri.
Dar nu a recurs la perceperea unei taxe de intrare. Veneția va fi primul oraș din lume care va face acest lucru – iar alte locații care se confruntă cu turismul de masă vor urmări îndeaproape dacă o astfel de mișcare îndrăzneață se va dovedi a fi un succes.
