„Pe plan personal, mărturisesc că mă identific sufletește cu Franz Schubert!”

Interviu cu Monica Florescu, pianist concertist și muzician de cameră.

S-a născut la București, unde a și început să studieze, a continuat în Belgia, a locuit în Mexic și s-a stabilit la Sibiu. Pasiunea și dragostea pentru muzica de cameră reprezintă „firul roșu” al itinerarului geografic și artistic al pianistei concertist Monica Florescu.

Din 2015 sunteți membră a Filarmonicii de Stat Sibiu, în calitate de solistă instrumentistă. Tot în 2015 ați inițiat Stagiunea Camerală „Florescu-Fernandez and Friends”, împreună cu violoncelistul Makcim Fernandez Samodaiev. Ce muzicieni invitați să concerteze? Cum stabiliți repertoriul stagiunii?

Muzica de cameră a fost mereu pasiunea noastră, ne-am cunoscut prin intermediul acesteia, la Conservatorul Regal din Anvers, Belgia, unde ne-am terminat studiile, eu și Makcim. Ne-am specializat în acest domeniu și am desfășurat o intensă activitate de susținere de concerte camerale mulți ani, până când am revenit în România. Stagiunea noastră a existat în Belgia timp de 6 ani, în orașul Alost, lângă Bruxelles, până când ne-am mutat în România, unde am reinițiat-o la Sibiu. Am creat această stagiune de concerte camerale – Stagiunea Camerală Florescu-Fernandez & Friends – inițial fiind noi cei care concertam lunar, aducând un alt repertoriu de fiecare dată, deoarece noi credem că muzica de cameră este chintesența muzicii. Pentru noi, este foarte important să parcurgem și să aprofundăm acest repertoriu al marilor compozitori care, prin lucrările camerale, au pus bazele muzicii culte, bază care le-a permis să ajungă sa compună lucrări de amploare.

De asemenea, există o necesitate pentru publicul sibian, melomani de tradiție, care savurează aceste concerte lunare si care ne dau un răspuns plin de satisfacții. Acest lucru a dus la o inițiativă a Forumului German din Sibiu – care ne găzduiește concertele la Sala Oglinzilor – să cumpere un pian nou și să restaureze sala, în special pentru acustica ei. Așadar, întreaga comunitate sibiană participă la aceste evenimente culturale ale stagiunii noastre. Acum primim multe propuneri, de la formații camerale din țară si străinătate, și încercăm să le oferim tuturor posibilitatea de a concerta la Sibiu. Interesul pentru stagiunea noastră este în creștere, fiindcă este un hub cultural în plină dezvoltare și comunitatea își exprimă interesul și dorința pentru aceste concerte.

Ați concertat pe scene celebre din Belgia, Franța, Olanda, Germania, România, Mexic, Spania, Suedia, Elveția, Anglia. Ce puteți spune despre publicul din sala de concert din România?  Cum l-ați caracteriza?

Pentru mine e o bucurie să pot să concertez în propria țară și simt, din partea publicului, o mare dorință de a asculta și, în același timp, o mare susținere. În alte orașe din Europa există o tradiție a muzicii de cameră mult mai extinsă și, de aceea, câteodată publicul de acolo e saturat de ofertele muzicale camerale. Mai nou, din păcate, publicul este, oarecum, în scădere la astfel de evenimente. Desigur, în marile orașe, mai sunt și alți factori sociali care influențează acest fenomen, al muzicii de cameră. În schimb, în România, pentru că fenomenul cameral e în plină dezvoltare, am putut realiza proiecte și în mediul rural, în școli, pentru a-i familiariza și pe locuitorii din zone mai defavorizate și a le da acces la astfel de concerte. Ne-am bucurat că au avut un impact extraordinar și au generat un interes mare. Ne-am bucurat, de asemenea, și de implicarea  din partea celor care ne-au găzduit.

Referitor la publicul de muzică clasică, în 2022 ați lansat proiectul ”Învățăm să ascultăm” prin care programul muzical era  însoțit de o descriere succintă a unei scurte istorii a originii instrumentelor. Un veritabil program de educare, de cultivare și de creștere a viitorului public din sălile de concerte. Mai există acest proiect?

Proiectul a luat ființă în vara anului 2022, a  continuat și în toamna aceluiași an, când am inițiat această abordare, de a re-familiariza copiii cu muzica clasică și cu instrumentele muzicale, având în vedere că muzica, privită ca disciplină în școlile normale, este din ce în ce mai neglijată, la unele școli fiind aproape scoasă din programa sau se face o oră de muzică, o dată la 2 săptămâni, în alternanță cu cea de desen, lucru descurajant pentru stimularea creativității copiilor noștri, limitându-le și posibilitatea de a intra în contact cu istoria artei și a culturii europene care stă la baza civilizației noastre.  În aceste proiecte, alături de mine si de Makcim, am avut privilegiul și bucuria să avem sprijinul fetițelor noastre – Karina Fernandez Samodaiev, la orgă, si Rafaela Fernandez Samodaiev, la vioară, care au participat în mai multe concerte susținute în bisericile de pe valea Hârtibaciului, precum și în concerte educative în școli din Sibiu, Săliște, Săcele. Acest proiect există și intenționăm să ia amploare în cât mai multe zone din județul Sibiu și, de ce nu, chiar și în afara lui, de la an la an.

Care sunt compozitorii dumneavoastră preferați și de ce?

Este o întrebare capcană adesea pusă artiștilor. Sunt epoci diferite, istoria muzicii și a interpretării muzicale e foarte amplă astfel încât să pot să mă rezum doar la câteva nume. În funcție de perioada de creație, avem de-a face cu muzica barocă, clasică, romantică, impresionistă, expresionistă, neoclasică, modernă si contemporană.  Fiecare epocă în parte are geniile ei și compozitorii care le-au marcat. Pe plan personal, însă, mărturisesc că mă identific sufletește cu Franz Schubert care, în scurta sa existență, a lăsat o comoară umanității prin zecile de lieduri (cântece pe poezia germană), cât si lucrări pentru pian și de muzică de cameră și, de asemenea, simfonii, într-un tezaur de neprețuit prin muzicalitatea, complexitatea dar și puritatea lor.

Un alt compozitor de suflet pentru mine este Serghei Rahmaninov. Însă, odată ce începi să îi enumeri, e greu să te oprești! Sigur, fără Mozart, lumea noastră ar fi fost mult mai săracă. În perioada contemporană au fost genii precum Enescu și Bartok, Schnittke cu a căror creație mă identific mai mult decât cu alți compozitori, la momentul abordării și interpretării lucrărilor lor. Pianista din mine nu poate să nu îi menționeze pe Chopin și Liszt, doi mari poeți ai pianului, dar și pe Carl Filtsch.

Ce proiecte de viitor aveți?

Anul aceasta desfășor, alături de alți colegi muzicieni, dar și artiști din alte arii culturale, cum ar fi teatrul, baletul și dansul de stradă, un proiect amplu, co-finanțat de RoCultura și denumit RoWay-NorMania. Este un proiect interdisciplinar care are menirea de a aduce concerte de muzică de cameră și concerte educative, spectacole în aer liber și în mediul rural, în România și în Norvegia.  Proiectul include muzicieni din România și Norvegia și, de asemenea, doi compozitori contemporani, reprezentativi pentru cele două țări în momentul actual. Este vorba de Stig Nordhagen și de Mihnea Brumariu care au compus două lucrări special pentru acest proiect. 

În luna iulie 2023 vom avea un turneu prin țară, concertând în Sibiu, Brașov, Timișoara, Cluj-Napoca, Oradea, Odorheiu Secuiesc, Miercurea Ciuc, Focșani. Apoi urmează turneul din Norvegia, în luna august, în locații precum Haugesund Billedgalleri, Utstein Kloster, Kragerø kirke, Lindesnes fyr, Kilden, Kristiansand, Lillesand kirke.

Se anunță, deci, o vară intensă! Apoi, din luna septembrie, ne reluăm stagiunea camerală în Sala Oglinzilor, la Sibiu. Urmează și proiectul anual Piano Rocks, desfășurat în fiecare toamnă, în care mă bucur de fuziunea dintre muzica clasică și muzica rock (o pasiune din copilărie). În fiecare an, acest proiect de rock simfonic are invitați trupe de rock din România precum Trooper, Antract, Lost Domain, Vița de Vie, dar și balerini ai Teatrului de Balet Sibiu, cu care am colaborat de-a lungul anilor, cu proiecte și spectacole inedite: producțiile originale Peer Gynt și Fragile, în coregrafia specialei și deosebitei Aleisha Gardner din Noua Zeelandă, care, mutată la Sibiu de mai mulți ani, a format, a crescut și practic face să înflorească în continuu această tânără companie de balet din Sibiu. Mai sunt două proiecte în desfășurare, care au la bază dorința de a putea achiziționa piane și pentru orașele Săliște și Cisnădie.  Astfel, muzicienii invitați să poată să concerteze și să aibă noi oportunități, iar publicul acestor orașe să se familiarizeze și să se bucure de astfel de concerte camerale în propriul lor oraș.

Foto: Rareș Helici