Cel mai cunoscut zâmbet ”fake” din istorie – teorii noi

O echipă internațională de cercetători a descoperit că Mona Lisei a afișat un zâmbet fals, din cauza asimetriei sale.

Zâmbetul Mona Lisei a intrigat omenirea de când celebrul Leonardo da Vinci a pictat portretul la începutul secolului al XVI-lea. O echipă de cercetători, care îl include și pe Luca Marsili, specialist în neurologie și medicină de reabilitare la Colegiul de Medicină al Universității din Cincinnati (UC),  spune acum că zâmbetul ei nu era autentic din cauza asimetriei sale. „Rezultatele noastre indică faptul că fericirea este exprimată doar pe partea stângă a gurii. Conform unor teorii din domeniul neuropsihologiei emoțiilor, am interpretat zâmbetul asimetric al Mona Lisei ca un zâmbet ne-autentic, care apare atunci când subiectul minte”, scriu autorii în studiul lor, publicat în revista Cortex.

Marsili și colegii săi, Lucia Ricciardi, doctor la Universitatea St. George din Londra și Matteo Bologna, doctor al Universității Sapienza din Roma, au cerut unui grup de 42 de persoane să judece care dintre cele șase emoții de bază au fost exprimate de două imagini obținute pe baza „feței himerice” ale laturilor din stânga și din dreapta ale zâmbetului Mona Lisei. Tehnica „feței himerice” presupune să decupezi gura pe jumătate și să așezi apoi fiecare jumătate alături de imaginea sa în oglindă. Treizeci și nouă, sau 92,8% dintre evaluatori, au indicat că jumătatea stângă a zâmbetului a arătat fericire, în timp ce niciunul nu a indicat că partea dreaptă a arătat fericire. În evaluarea zâmbetului din partea dreaptă, 35 au spus că expresia este neutră, cinci au spus că este dezgust și două au indicat tristețe. 

Autorii subliniază, de asemenea, că nu există o activare a mușchilor feței superioare în tabloul pictat de Da Vinci. Un zâmbet autentic determină ridicarea obrajilor și  contractarea mușchilor din jurul ochilor și se numește zâmbetul Duchenne, după neurologul francez Guillaume Duchenne din secolul al XIX-lea. Zâmbetul asimetric, cunoscut și sub numele de zâmbetul non – Duchenne, „reflectă o emoție non-autentică și se crede că apare atunci când subiectul minte”, notează autorii.

„Având în vedere că este puțin probabil ca o persoană care stă nemișcată timp de ore întregi să fie pictată să poată zâmbi în mod fericit autentic, cea mai simplă explicație este că zâmbetul asimetric al Mona Lisei este manifestarea unei „plăceri neadevărate”, în ciuda tuturor eforturilor pe care obișnuiau să le facă bufonii  lui Leonardo pentru a-și păstra modelele fericite ”, scriu cercetătorii.

„O posibilă alternativă este însă că Leonardo știa deja adevăratul sens al zâmbetului asimetric cu mai bine de trei secole înainte de rapoartele lui Duchenne și a ilustrat în mod intenționat un zâmbet care exprima o emoție „ non-simțită ”, falsă.”

Dacă da Vinci era conștient de semnificația unui zâmbet asimetric, autorii speculează că zâmbetul Mona Lisei ar putea ascunde mesaje criptice, de exemplu, că acesta era în realitate un autoportret sau că portretul se referea la un bărbat sau o femeie moartă.

„În timp ce zâmbetul lui Mona Lisa continuă să atragă atenția observatorilor săi, adevăratul mesaj pe care îl transmite rămâne evaziv și multe mistere nesoluționate rămân a fi elucidate, probabil prin cunoașterea neuropsihologiei emoțiilor”, concluzionează cercetătorii.