Cea mai scumpă carte din toate timpurile
În luna mai, sediul Sotheby’s din New York va găzdui licitația a ceea ce ar putea fi cea mai scumpă carte din toate timpurile: o biblie estimată la 50 de milioane de dolari.
Se spune că este una dintre cele mai vechi din lume, un exemplu de carte care nu seamănă cu nici o alta. Ce este de fapt? Cum se știe deja, Biblia este cea mai bine vândută carte din lume. Este adevărat că s-a bucurat de un avans: în secolul al XV-lea, când Gutenberg a dezvoltat celebra sa tehnică de tipărire, a ales, desigur, Biblia pentru a o distribui pe scară largă. La vremea respectivă, Gutenberg a tipărit o versiune latină a Bibliei, cunoscută sub numele de „Vulgata”, tradusă din ebraică, aramaică și greacă de Sfântul Ieronim la începutul secolului al V-lea d.Hr. O asemenea diversitate lingvistică se datorează faptului că Biblia nu este o carte, ci o colecție de cărți scrise în momente diferite de autori care nu vorbeau toți aceeași limbă. Cuvântul „biblie” însuși înseamnă „cărțile” la plural (în greacă: „ta biblia”).
Biblia care va fi scoasă la licitație pe 16 mai este în ebraică și datează din jurul secolului al X-lea d.Hr. Aceasta este o vârstă respectabilă, dar există manuscrise mult mai vechi. Cu o mie de ani mai devreme, scribii copiau aceleași cărți pe suluri de pergament (sau, mai rar, de papirus). Unele dintre aceste manuscrise au petrecut milenii ascunse în peșteri de pe malul vestic al Mării Moarte. Ele au fost descoperite la mijlocul secolului al XX-lea de către beduini. Aceste „Manuscrise de la Marea Moartă”, așa cum sunt numite, sunt cele mai vechi manuscrise ale Bibliei de până acum. Din păcate, ele sunt dislocate și fragmentate: există peste 30.000 de fragmente, care trebuie să fi corespuns la aproximativ o mie de pergamente. Sunt tot atâtea puzzle-uri care trebuie rezolvate, fără un model și cu majoritatea pieselor lipsă. Cele mai vechi sunt datate în secolul al III-lea î.H., poate chiar în secolul al IV-lea sau al V-lea î.H. Cele mai recente sunt datate în secolul al II-lea d.Hr.
O problemă de datare
Datarea cu carbon 14 este, în teorie, utilă, dar se confruntă cu mai multe dificultăți: este o metodă distructivă, deoarece trebuie prelevate și analizate probe. Aceste probe sunt adesea contaminate și dau rezultate aberante. Și chiar și atunci când sunt corecte, rezultatele trebuie calibrate și, uneori, se ajunge la mai multe date posibile și destul de imprecise. În cele din urmă, chiar și atunci când datarea este plauzibilă, doar pergamentul sau papirusul este datat, nu și scrisul. Textul în sine ar fi putut fi scris mult mai târziu – mai ales dacă pergamentul a fost spălat și reutilizat, așa cum se făcea adesea.
Înainte de viitoarea licitație, a fost efectuată o datare cu carbon 14, dar rezultatele nu au fost publicate. Se spune că această Biblie ar data de la sfârșitul secolului al IX-lea sau începutul secolului al X-lea d.Hr., dar nu sunt oferite alte detalii. Este în interesul vânzătorului să ofere cea mai timpurie datare posibilă pentru a crește licitația, chiar până la punctul de a prezenta această biblie ca fiind o verigă lipsă cu manuscrisele de la Marea Moartă. În realitate, un mileniu le separă, astfel încât câteva decenii nu vor face aproape nicio diferență.
