Un struț la Poarta Transilvaniei
Cum a devenit pasărea cu gât golaş şi picioare lungi simbolul Bistriţei?
Expansiunea rapidă a orașelor populate de sași a dat Transilvaniei numele german de Siebenbürgen sau Septem Castra, în latină, făcându-se referire la șapte din orașele fortificate: Bistrița, Sibiu, Cluj, Brașov, Mediaș, Sebeș, Sighișoara. Despre Bistrița se spune că este Poarta Transilvaniei. Cu foarte mare greutate te-ai putea gândi că stema orașului cuprinde și imaginea unui struț! Descrierea oficială a acesteia este: „stema municipiului Bistriţa se compune dintr-un scut partajat în furcă răsturnată. În primul cartier, pe fond de aur, statuia lui Andrei Mureşanu, aşezată pe un soclu zidit, ambele de argint. În cartierul doi, pe câmp de azur, este reprezentată, tot din argint, o construcţie etajată, terminată cu acoperiş ascuţit, dotată cu două fanioane. Deasupra porţii cetăţii se zăreşte un scut cu stema Moldovei, capul de bour cu stea între coarne, flancat de roze în dreapta şi de semilună conturnată în stânga. Lateral, construcţia este continuată cu un zid crenelat. În cartierul trei, pe fond roşu, ieşind dintr-un cartuş de aur, se află un cap de struţ, de argint, care ţine în cioc o potcoavă de aur. Scutul este timbrat cu o coroană murală de argint formată din şapte turnuri crenelate. Semnificaţia elementelor însumate: – capul de bour, precum şi construcţia relevă legăturile existente în evul mediu între oraşul Bistriţa şi Ţara Moldovei (Bistriţa fiind posesiunea domnitorilor acestui principat românesc); – struţul, vechiul simbol al aşezării, concedare a regalităţii maghiare, aminteşte activitatea comercială desfăşurată odinioară de localnici; – monumentul lui Andrei Mureşanu face aluzie la rolul locuitorilor în lupta de emancipare naţională.”
Cum a ajuns, deci, struțul să fie „un vechi simbol al așezării”?
„În secolul al-XIII-lea, Casa d’Anjou a revendicat tronul regatului Ungariei, dar nobilimea maghiară a fost împotriva venirii acestora la ei în regat. În lupta pe care au purtat-o nobilii maghiari cu familia D’Anjou, casa regală a cerut sprijin financiar şi militar oraşelor libere din regat, despre care se ştia că erau în conflict cu nobilimea. Acesta a fost momentul în care Bistriţa şi-a arătat sprijinul casei regale şi au început să se lege relaţii între Angevini şi bistriţeni. Drept răsplată pentru susţinere, Bistriţa a primit atunci autonomie şi o stemă proprie pe care se afla un struţ cu coroană, un coif de cavaler şi un scut cu crinii Casei D’Anjou”, explica Vasile Duda, istoric de artă. Corneliu Gaiu, cercetător la Muzeul Judeţean Bistriţa spune că stema a fost dată Bistriţei de către regele Sigismund de Luxemburg, membru al Casei d’Anjou odată cu câştigarea autonomiei urbane a oraşului. „Atât struţul, cât şi crinii sunt elemente de pe scutul regilor din dinastia d’Anjou. Bistriţa este singurul oraş din Transilvania care avea elementele unei dinastii atât de cunoscute şi răspândite cum este blazonul Angevinilor. Restul oraşelor au simboluri ale familiilor care au fost în fruntea oraşului sau care au pus bazele coloniei respective”, explică cercetătorul. Struţul era considerată cea mai puternică pasăre în perioada medievală, se credea că aceasta era singura pasăre capabilă să învingă într-o luptă un cal.
Stema orașului poate fi văzută pe un stâlp din Biserica Evanghelică și în cimitirul evanghelic, pe piatra funerară a ultimului primar sas din Bistrița, Karl Sanchen.
