Oameni și elefanți
Obiceiuri comune
La fel ca oamenii, elefanților nu le place să mănânce același lucru în fiecare seară. Aceștia își variază dieta nu numai în funcție de ceea ce este disponibil, ci și de preferințele și nevoile fiziologice.
Ce mănâncă, deci, elefanții atunci când se așează – sau își coboară trompa – la masă? Este bine cunoscut faptul că sunt erbivori și mănâncă frunze și plante. Cu toate acestea, este mai complicat să aflăm exact ce fel de plante mănâncă aceste mamifere emblematice. Un nou studiu realizat de o echipă globală de biologi din domeniul conservării, printre care se numără și Universitatea Brown din Rhode Island, a folosit tehnici inovatoare pentru a analiza eficient și precis obiceiurile alimentare a două grupuri de elefanți din Kenya, inclusiv tipurile specifice de plante consumate de fiecare animal din grup. Descoperirile lor cu privire la obiceiurile individuale ale elefanților, care au fost publicate în revista Royal Society Open Science sub titlul „Foraging history of individual elephants using DNA metabarcoding” (Istoricul de căutare a hranei al elefanților individuali folosind metabarcodarea ADN), ajută la găsirea de răspunsuri la întrebări importante despre comportamentul de căutare a hranei al grupurilor și, de asemenea, vin în sprijinul biologilor pentru a înțelege abordările de conservare care îi mențin cel mai bine pe elefanți nu doar sătui, ci și satisfăcuți.
„Este foarte important ca cei care se ocupă de conservare să țină cont de faptul că, atunci când animalele nu primesc suficiente alimente de care au nevoie, ele pot supraviețui, dar nu pot prospera”, a declarat Tyler Kartzinel, profesor de studii de mediu. „Înțelegând mai bine ceea ce mănâncă fiecare individ, putem gestiona mai bine speciile emblematice precum elefanții, rinocerii și bizonii pentru a ne asigura că populațiile lor pot crește în mod sustenabil.”
Unul dintre principalele instrumente pe care oamenii de știință le-au folosit pentru a-și realiza studiul se numește metabarcodare ADN, o tehnică genetică de ultimă generație care permite cercetătorilor să identifice compoziția probelor biologice prin compararea fragmentelor de ADN extrase care reprezintă hrana unui elefant cu o bibliotecă de coduri de bare ADN ale plantelor.
Aceasta este prima utilizare a metabarcodării ADN pentru a răspunde la o întrebare pe termen despre ecologia socială a hrănirii, adică modul în care membrii unui grup social, cum ar fi o familie, decid ce alimente să mănânce, a spus el.
Nu numai că elefanții sunt greu de monitorizat, dar hrana lor poate fi aproape imposibil de identificat cu ochiul liber, chiar și pentru un botanist expert, a declarat Kartzinel, care a efectuat cercetări pe teren în Kenya.
Grupul de cercetare a comparat noua tehnică genetică cu o metodă numită analiză a izotopilor stabili, care presupune o analiză chimică a părului de animal. Doi dintre autorii studiului, George Wittemyer de la Colorado State University și Thure Cerling de la University of Utah, au demonstrat anterior că elefanții trec de la consumul de iarbă proaspătă, atunci când plouă, la consumul de frunze și crengi din copaci în timpul sezonului secetos lung, dar tot nu au putut discerne diferitele tipuri de plante din dieta elefantului.
Oamenii de știință au păstrat mostre de fecale, care fuseseră colectate în parteneriat cu organizația non-profit Save the Elephants, atunci când Wittemyer și Cerling efectuau analizele izotopilor stabili, cu aproape două decenii în urmă. Echipa a combinat analizele lor de izotopi stabili ai carbonului din fecalele și părul elefanților cu metabarcodarea ADN-ului alimentar, datele de urmărire GPS și de teledetecție pentru a evalua variația alimentară a elefanților individuali din două grupuri. Aceștia au comparat fiecare secvență unică de ADN din eșantion cu o colecție de plante de referință și au comparat dietele elefanților individuali de-a lungul timpului. Au ajuns la concluzia că diferențele alimentare dintre indivizi erau adesea mult mai mari decât se presupunea anterior, chiar și între membrii unei familii care au căutat împreună într-o anumită zi.
Acest studiu a ajutat la înțelegerea unui paradox clasic în ecologia faunei sălbatice – Cum reușesc legăturile sociale să țină împreună grupurile familiale într-o lume cu resurse limitate? Cu alte cuvinte, având în vedere că, aparent, elefanții mănâncă toți aceleași plante, nu este evident de ce concurența pentru hrană nu îi îndepărtează și nu îi forțează să caute hrană în mod independent”, a declarat Kartinel.
Elefanții își variază dieta nu numai în funcție de ceea ce este disponibil, ci și de preferințele și nevoile lor fiziologice; o femelă gravidă, de exemplu, poate avea pofte și cerințe diferite în diferite momente ale sarcinii.
Pentru a proteja elefanții și alte specii importante și pentru a crea medii în care să se poată reproduce cu succes și să-și crească populațiile, elefanții au nevoie de o varietate de plante pe care să le mănânce. Acest lucru poate, de asemenea, să diminueze șansele de concurență între specii și să împiedice animalele să braconeze sursele de hrană pentru oameni, cum ar fi culturile. „Populațiile de animale sălbatice au nevoie de acces la resurse alimentare diverse pentru a prospera. Fiecare elefant are nevoie de varietate, de un pic de condimente – nu la propriu în hrana lor, ci în obiceiurile lor alimentare”, a conchis el.
