Ce (nu) pot face albinele pentru noi?
Albinele oferă o multitudine de beneficii umanității, inclusiv servicii de polenizare, producția de miere, securitatea alimentară, fertilizarea culturilor și inspirație artistică.
Dar ce s-ar întâmpla dacă albinele ar putea oferi, de asemenea, informații despre sănătatea oamenilor și a orașelor? Un nou studiu publicat în Environmental Microbiome arată modul în care stupii de albine dezvăluie informații despre sănătatea umană, agenții patogeni, viața plantelor și mediul din diferite orașe.
Orașele vii
Organizația Națiunilor Unite preconizează că aproape 70% din populația umană va locui în orașe până în 2050. Deși orașele sunt planificate și construite cu gândul la oameni, ele acționează, de asemenea, ca ecosisteme complexe și adaptative care găzduiesc o diversitate de alte organisme vii. Sănătatea și bunăstarea oamenilor din zonele urbane pot fi afectate de interacțiunile noastre cu numeroasele lucruri invizibile cu care ne împărțim orașele. Prin urmare, este important să înțelegem care sunt părțile biotice (organisme vii, cum ar fi plantele, animalele și bacteriile) și abiotice (componente fără viață, cum ar fi solul, apa și atmosfera) care alcătuiesc orașele noastre. Cu toate acestea, pentru a colecta astfel de mostre din tot orașul, avem nevoie de mulți voluntari, timp și muncă intensivă.
Stupii de albine întreținuți de apicultorii urbani ar putea oferi o modalitate nouă și mai eficientă de a preleva probe din microbiomul urban – o colecție de microbi locali, cum ar fi bacteriile, ciupercile, virușii și genele acestora.
Albinele: colaboratorii noștri
Albinele trăiesc adesea în stupi de 60.000-80.000 de indivizi. Atunci când o albină atinge o anumită vârstă în stup (aproximativ 21 de zile), ea devine lucrătoare. Acestea părăsesc stupul în căutare de nectar, polen și alte resurse. Cercetătorii au apelat la ajutorul albinelor ca și colectori de date în cinci orașe: New York, Tokyo, Veneția, Melbourne și Sydney. În zonele urbane, albinele lucrătoare călătoresc de obicei aproximativ 1,5 km de la stup pentru a vizita florile. În timpul acestor zboruri, ele pot interacționa cu multe componente biotice și abiotice ale mediului înconjurător, transportând urmele acestor interacțiuni înapoi la stup. În fiecare oraș, echipa a prelevat probe din unul sau mai multe dintre următoarele: materiale din stup, inclusiv miere, corpuri de albine, resturi de stup (acumularea de materiale sub sau pe fundul stupului) și tampoane din stupul propriu-zis.
„Semnătura genetică” a unui oraș
Cercetătorii au găsit unele materiale neașteptate în stupi, alături de rezultate mai puțin surprinzătoare. Materialele din stup au prezentat ADN vegetal care varia de la un oraș la altul. În Melbourne, eșantionul a fost dominat de eucalipt, în timp ce probele din Tokyo conțineau ADN vegetal de lotus și soia sălbatică, precum și de drojdia Zygosaccharomyces rouxii, care fermentează sosul de soia. Probele de la Veneția erau dominate de ciuperci legate de putregaiul lemnului și de ADN de palmier dentar. Probele conțineau, de asemenea, microorganisme legate de albine, indicând atât stupi sănătoși, cât și stupi cu agenți patogeni sau paraziți, cum ar fi Varroa destructor.
Descoperirile mai surprinzătoare au inclus date genetice în eșantionul din Sydney de la o specie bacteriană care degradează cauciucul, Gordonia polyisoprenivorans. ADN-ul unui agent patogen răspândit la oameni prin intermediul puricilor de pisică, numit Rickettsia felis, a fost, de asemenea, găsit în probe și a apărut în stupii din Tokyo în timp.
Cum interpretăm aceste rezultate?
Studiul oferă o nouă și interesantă utilizare a stupilor de albine din orașe – potențialul de a monitoriza sănătatea umană și poluarea urbană. Cu toate acestea, au existat unele limitări ale lucrării. Diferențele dintre microbiomii din diferite orașe s-au bazat pe eșantioane de dimensiuni mici – un stup în Veneția, trei în New York, două în Melbourne, două în Sydney și 12 în Tokyo.
Din cauza acestor constrângeri, diferențele dintre orașe ar putea fi potențial atribuite variației stupilor și geneticii acestora. Lucrările viitoare, care vor utiliza studii pe termen mai lung cu mai mulți stupi, ar ajuta la descoperirea faptului dacă semnăturile genetice unice se datorează diferențelor dintre orașe, dintre stupi sau chiar dintre perioadele de timp.
Autorii au sugerat că resturile stupilor de albine ar putea oferi o imagine instantanee a peisajului microbian al orașelor. În viitor, ei susțin că astfel de metode ar putea ajuta chiar și la monitorizarea rezistenței la antibiotice și a răspândirii bolilor virale, însă pentru atingerea acestor obiective vor fi necesare mult mai multe probe și validări.
