Legea educației și istoria locală
La 24 ianuarie sărbătorim Ziua Unirii Principatelor Române. Este ziua în care Alexandru Ioan Cuza era ales domn şi al Ţării Româneşti, după ce la 5 ianuarie 1859 fusese ales domn al Moldovei, realizându-se astfel unirea celor două Principate Române sub conducerea unui singur domnitor. La 164 de ani de la acest important eveniment, senatorul Robert Cazanciuc face o frumoasă pledoarie pentru Unire, istorie și educație.
Probabil Alexandru Ioan Cuza a fost pentru multe generații de copii și tineri unul dintre cele mai fascinante personaje din istoria românilor.
Ținuta sa impozantă, simplitatea și genialitatea realizării Unirii prin alegera sa ca domnitor în Moldova și Muntenia în același timp, reformele sale care au pus bazele statului român modern – Codul Civil decretat în anul 1864 a fost în vigoare până în anul 2011 – hora unirii asumată de popor ca element de identitate legat profund de prima unire a românilor și chiar ieșirea lui din istorie într-o manieră plină de mister au făcut din Cuza un domnitor iubit de popor dincolo de timpul său.
Așa cum istoria ne învață însă, faptele foarte multor personalități care au contribuit la progresul națiunii și conturarea spiritualității românești au fost recunoscute la adevărata valoare la mult timp după plecarea lor din această lume ori s-au pierdut în negura timpului, rămânând necunoscute generațiilor de astăzi chiar și ăn locurile în care s-au născut ori și-au desăvârșit creațiile.
Într-o lume care pare să își piardă reperele valorice cred că avem datoria față de copii, față de tineri, față de cei care vor veni mult timp după noi să le arătăm permanent de unde au venit, cine sunt, pe cine reprezintă ei în călătoria lor prin această lume.
Ziua Unirii este un moment foarte bun pentru a aduce în atenția celor care în aceste zile conturează proiectul noii legii a educației să aiba în vedere introducerea pentru ciclul primar și gimnazial a unei noi categorii de competențe: cultura și istorie locală, care să contribuie la identificarea și asumarea elementelor care ne unesc, dar ne și ajută să ne definim ca aparținând locurilor noastre de baștină!
Cum ar fi ca în ciclul gimnazial să fie introduse ore de istorie în care copiii să afle evenimentele desfășurate de-a lungul timpului în județul în care se află școala lor?
Despre importanța istoriei, ca disciplină de studiu, este de prisos să vorbim, aceasta demonstrându-și deja utilitatea de-a lungul… istoriei. Dar, mergând mai departe, mă întreb câți români cunosc oare măcar câteva aspecte din istoria locurilor de baștină, a meleagurilor unde au copilărit și, eventual, au și crescut? Și nu ar fi vorba despre lipsa unor izvoare – istorice, științifice, culturale, etnologice etc – căci nu puține sunt locurile unde există un muzeu (cel puțin județean), o casă memorială, o biserică sau mănăstire veche, o școală din vremuri îndepărtate, un vestigiu istoric, o ruină ș.a.m.d. Puține trebuie să fie locurile unde s-au publicat monografii – într-o comună, un oraș sau chiar județ -, astfel încât accesul la istoria locală este nelimitat. Prin urmare, ce ar trebui sau care ar fi soluția cea mai eficientă pentru ca fiecare dintre noi să știe trecutul, apropiat sau îndepărtat, al locurilor de baștină – al satului, orașului sau al județului?
O materie de studiu în școală, chiar și opțională, ar fi fără îndoială o sursă sigură de cunoaștere a istoriei locale încă din copilărie. Istoria României, ca disciplină școlară, nu poate cuprinde în cele mai mici detalii trecutul fiecărei zone, fiecărui județ, fiecărui oraș și chiar al fiecărui sat. Copiii ar trebui să știe când și cum s-a format localitatea sau județul în care s-au născut, au copilărit sau trăiesc, ce personalități i-au făcut cinste, tradițiile care i-au adus faima, cultura pe care ei înșiși o moștenesc și multe altele. Sunt amănunte pe care copiii noștri nu le învață la ora de istorie națională.
Și sper ca aceste ore de istorie locală își vor găsi locul alături de orele de educație pentru viață, juridică, economică și de sănătate. Să nu uităm că, acum 164 de ani, Milcovul a fost secat dintr-o sorbire, pentru o primă unire între români.
Am dat curs invitației ministrului apărării, domnul Angel Tîlvăr și am reprezentant Senatul la ceremonia de depunere de coroane de flori la statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza din Dealul Mitropoliei!
La mulți ani, România!
