Instanța a decis: ce face Brâncuși este artă

Arta lui Brâncuși a fost, în 1928, subiectul unui proces celebru care a pus sub semnul întrebării însăși definiția artei.

Născut în satul Hobița, din Oltenia submontană, dar stabilit în cea mai mare parte a vieții sale la Paris, Constantin Brâncuși (1876-1957) este considerat de mulți drept părintele sculpturii moderne.

Constantin Brâncuși este renumit pentru că a împins mediul său până la limita abstractului, dezvoltând un vocabular nou, simplificat, care evocă oameni și lucruri din lumea reală. Pe 19 februarie se împlinesc 146 de ani de la nașterea sa.

Brâncuși a fost unul dintre numeroșii artiști considerați astăzi maeștri moderni care au migrat în capitala franceză la începutul secolului XX: printre alții se numără Pablo Picasso, Amedeo Modigliani, Marc Chagall și Diego Rivera. Modigliani avea să-i devină în cele din urmă un prieten; alți artiști cu care s-a apropiat au fost Fernand Léger, Henri Matisse și Marcel Duchamp. În 1907, la trei ani de la sosirea în capitala Franței, Brâncuși a primit un post în atelierul marelui sculptor francez Auguste Rodin. După numai două luni, însă, a plecat, motivând că „nimic nu crește sub copaci mari”. Rodin prefera, de asemenea, un stil naturalist pe care, după primele încercări, Brâncuși a ajuns să-l respingă din toată inima.

În această perioadă, cubismul era în plină ascensiune. Cu toate acestea, Brâncuși nu a fost niciodată unul care să-i urmeze pe alții, ci a ales o cale artistică care, în multe privințe, nu ar fi putut fi mai diferită. În loc să fractureze și să fragmenteze formele, așa cum făceau Picasso, Georges Braque și cubiștii, el a început să le raționalizeze, punând accentul pe liniile curate. În timp, a renunțat din ce în ce mai mult la aspectele reprezentative ale sculpturii sale, până în punctul în care cea mai bună descriere pentru lucrările sale mature ar putea fi „elementar”. Printre motivele la care a revenit în mod constant se numără păsările, peștii și trunchiul uman.

Brâncuși a realizat aproximativ 15 variante ale sculpturii sale ”Pasăre în spațiu”. Una dintre versiuni, realizată în 1926, a devenit subiectul unui proces celebru în Statele Unite. Când lucrarea a fost trimisă de la Paris la New York pentru o expoziție organizată de Duchamp, oficialii vamali americani au refuzat să lase piesa să treacă fără taxe (așa cum se obișnuia pentru operele de artă), argumentând că nu era, de fapt, artă. Susținând că lucrarea nu semăna de fapt cu o pasăre, aceștia au afirmat că, prin urmare, nu putea fi considerată sculptură. În schimb, au clasificat-o drept „obiect utilitar”. Ca răspuns, Brâncuși i-a dat în judecată pe oficiali. În 1928, judecătorul J. Waite i-a dat dreptate. În decizia sa, judecătorul Waite a scris: „S-a dezvoltat o așa-numită nouă școală de artă, ai cărei exponenți încearcă să înfățișeze idei abstracte mai degrabă decât să imite obiecte naturale. Indiferent dacă suntem sau nu de acord cu aceste idei noi și cu școlile care le reprezintă, credem că trebuie luate în considerare faptele existenței lor și influența lor asupra lumii artei, așa cum este recunoscută de către tribunale”.