Infrastructura Gigabit
UE vrea implementarea mai rapidă a rețelelor de mare viteză
Pentru a accelera desfășurarea infrastructurii rețelelor gigabit în întreaga Europă, Consiliul UE a adoptat poziția sa comună (abordare generală) referitoare la propunerea Comisiei de înlocuire a directivei din 2014 privind reducerea costurilor în bandă largă (BCRD) cu actul privind infrastructura gigabit (GIA).
GIA este un act legislativ esențial pentru a atinge obiectivele și țintele Europei în materie de conectivitate, astfel cum sunt stabilite în busola digitală a UE pentru acest deceniu, așa-numitul „Program de politică pentru deceniul digital”, adoptat de colegiuitori anul trecut, și pentru a desfășura rețelele de comunicații electronice de generație următoare în UE.
Principalele obiective ale propunerii
Propunerea Comisiei are ca scop reducerea costurilor inutil de ridicate ale implementării infrastructurii de comunicații electronice, cauzate parțial de procedurile de acordare a autorizațiilor înainte de implementarea sau modernizarea rețelelor. Aceste proceduri sunt încă complexe, uneori de lungă durată și diferite de la un stat membru la altul.
Propunerea urmărește, de asemenea, să accelereze desfășurarea rețelelor, să ofere securitate juridică și transparență pentru toți actorii economici implicați și să asigure procese mai eficiente de planificare și desfășurare pentru operatorii de rețele publice de comunicații electronice.
Această propunere cu caracter de armonizare minimă abordează, de asemenea, desfășurarea și accesul la infrastructura fizică din interiorul clădirilor. Se preconizează că aceasta va facilita aplicațiile transfrontaliere și va permite părților interesate, operatori de comunicații electronice, producători de echipamente sau întreprinderi de construcții civile, să realizeze economii de scară mai bune.
Modificările Consiliului
Pozițiile comune ale Consiliului mențin orientarea generală a propunerii Comisiei. Cu toate acestea, pe baza numeroaselor solicitări din partea statelor membre, Consiliul a modificat unele aspecte ale propunerii, după cum urmează:
- noțiunea de „aprobare tacită” a fost eliminată,
- a fost inclusă o excepție pentru o perioadă de tranziție pentru municipalitățile mai mici,
- au fost clarificați factorii pentru calcularea condițiilor echitabile de acces,
- s-a clarificat, de asemenea, faptul că nu numai fibra optică poate fi utilizată pentru a atinge o capacitate foarte mare,
- au fost incluse în text o serie de derogări pentru infrastructura națională critică.
Textul poziției Consiliului asigură, în general, că statele membre dispun de o largă autonomie în ceea ce privește emiterea unor norme mai detaliate și că pot merge mai departe în ceea ce privește mai multe elemente importante ale acestui nou regulament care stabilește o armonizare minimă privind măsurile de reducere a costurilor rețelelor de comunicații electronice gigabit.
Informații de fond
Directiva privind reducerea costurilor în bandă largă (BCRD, 2014/61/UE), aflată în prezent în vigoare, a avut ca obiectiv facilitarea implementării rețelelor de comunicații electronice de mare viteză prin reducerea costurilor de implementare cu ajutorul unui set de măsuri armonizate. Obiectivele digitale, pe care s-a bazat BCRD, au fost atinse sau au devenit caduce începând cu 2014. De exemplu, deși proporția gospodăriilor europene care au acces la o rețea de internet de 30 Mbps a crescut de la 58,1 % în 2013 la 90,1 % în 2021, această viteză nu mai este sigură pentru viitor, având în vedere nevoia crescută a întreprinderilor și a cetățenilor de a accesa rețele cu o capacitate mult mai mare. Pe lângă progresele înregistrate de tehnologiile digitale începând cu 2014, și alți factori au făcut necesară revizuirea BCRD. Randamentul scăzut al capitalului propriu și costurile ridicate ale investițiilor care prevalează în industria telecomunicațiilor au început să deraieze progresele înregistrate în vederea atingerii obiectivelor digitale pentru 2030 stabilite în Programul de politică pentru deceniul digital. Comisia estimează că diferența de investiții între nivelul actual și ceea ce ar fi necesar pentru a atinge aceste obiective de conectivitate este de aproximativ 65 de miliarde EUR pe an.