Drama boierului filantrop Constantin Poroineanu

În anul 1893, Constantin Poroineanu a cedat Primăriei Caracal un heleșteu și pădurea învecinată, în scopul construirii unui parc, finanțând și despăgubirea proprietarilor terenurilor din zonă.

Situat în partea de nord- vest a orașului, în apropiere de centrul administrativ, parcul „Constantin Poroineanu” acoperă o suprafață de 25 ha, din care 16 ha de vegetație, este încadrat între două cartiere vechi și cunoscute ale orașului, Bold și Protoseni.

Această „bijuterie“ a oraşului este lăsată posterităţii de către Constantin Poroineanu (1843 – 1908) şi a rămas peste ani cel mai important obiectiv de arhitectură peisageră din fostul judeţ Romanaţi, actualul judeţ Olt şi unul din cele mai frumoase din întreaga ţară. În 1905 autoritățile locale au contractat un împrumut și au ales pe inginerii peisagiști Emil Pinard (colaborator la proiectarea al Parcului Nicolae Romanescu din Craiova ) și Édouard Redont (realizator al Parcului Nicolae Romanescu din Craiova și al Expoziției Generale Române din 1906 din Parcul Carol I – București) să elaboreze planul parcului. Amenajarea parcului se desfășoară între anii 1908-1914. Apoi, abia în 1927 se realizează noi lucrări de îmbunătățire, printre care pavarea aleilor, înlocuirea gazonului și construirea unor bănci din cărămidă. În prezent,  Parcul Poroineanu este unul dintre cele mai importante obiective de arhitectură peisagistică din România și cel de-al treilea parc natural ca dimensiune din Europa. În parc se află „arbori-vedetă”, adevărate rarităţi vegetale, precum: arborele pagodelor (Ginkgo biloba) – de aceeaşi vârstă cu parcul; chiparosul de baltă (Taxodium distichum); stejarul brumăriu în formă de piramidă (Quercus pedun-culiflora, varietatea piramidalis); arborele vieţii (Thuja orientalis); pinul negru (Pinus nigra).

Politician

Avocat, mare proprietar de moșii,  născut la Târgoviște, Constantin Poroineanu avea să devină una din figurile emblematice ale orașului Caracal, acolo unde și-a petrecut aproape toată viața.

Poroineanu a intrat în politică, activând în cadrul Partidului Național Liberal. A reprezentat județul Romanați în parlament în zece legislaturi. Sub semnătura sa, în calitate de secretar, au fost promulgate numeroase legi în cadrul Adunării Deputaților: legea salinelor din 1881, legea pentru înființarea spitalelor rurale votată la 11 iunie 1881 și nu în ultimul rând, legea prin care România a fost proclamată regat, Carol I luând pentru sine și moștenitorii săi titlul de rege (votată în unanimitate la 14 martie 1881). Având merite deosebite în plan politic, social și cultural, a fost decorat cu Ordinul Steaua României, Ordinul Coroana României, Ordinul Leopold al Belgiei, toate în grad de Comandor și cu Medalia Apărătorilor Independenței.

Filantrop

Constantin Poroineanu a avut o susținută activitate filantropică. A sprijinit în fiecare an, împărțind prin primării ajutoare bănești și în natură, pe oamenii din Romanați lipsiți de mijloace materiale. În fiecare an, cu prilejul a diverse sărbători oferea țăranilor sau copiilor săraci ajutoare bănești sau în natură. Elevilor cu rezultate bune la învățătură de la gimnaziul «Ioniță Asan» le-a dăruit cărți și haine. A donat la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, gimnaziului din Caracal doua frumoase colecții de figuri, una de anatomie executată la Paris și alta de cartoane de istorie naturală cu eșantioane aplicate. De asemenea, a sprijinit activitățile instituțiilor de asistență socială. Astfel, a donat 12.000 lei Spitalului din Caracal. Pentru a stimula cercetările geografice în județ, Constantin Poroineanu a instituit un premiu de 500 lei în cadrul Societății Române de Geografie pentru cea mai elaborată hartă a județului Romanați.

Legenda

La 14 septembrie 1908, cu o zi înainte de a-și lua viața, Constantin Poroianu a scris un testamentul prin care lăsa primăriei orașului Caracal cea mai mare parte a averii sale estimată la 3.100.000 de lei, dintre care 2.150.000 parte imobiliară. Testamentul îl desemnează pe Vintilă I. C. Brătianu ca executor testamentar. Sume de bani sunt lăsate moștenire rudelor de diverse grade, prietenilor apropiați și celor care l-au slujit. De asemenea, lasă o sumă de bani pentru înființarea a două paturi în Spitalul din Târgoviște, precum și pentru terminarea monumentului din Cimitirul Bellu. Sinuciderea lui Constantin Poroineanu a dus la crearea unei legende. Conform acesteia, Constantin Poroineanu ar fi avut un fiu, Sergiu, născut în România, cât și o fiică nelegitimă, Mirabelle, născută la Paris în urma unei legături din perioada studiilor sale în Franța. Peste douăzeci de ani mai târziu, Sergiu și Mirabelle s-ar fi întâlnit la Paris, s-ar fi îndrăgostit și s-ar fi căsătorit. Întorcându-se în țară, ar fi aflat că sunt frate și soră și s-au sinucis. Această dramă l-ar fi determinat și pe Constantin Poroineanu să își ia viața. Trebuie spus că nu există nicio referință care să ateste o căsătorie a lui Constantin Poroineanu sau existența unui fiu. Cu toate acestea, legenda este susținută de unii istorici. 

În cimitirul Bellu, în apropierea mormântului lui Mihai Eminescu, se află cavoul familiei Poroineanu, străjuit de o importantă operă de artă realizată de Raffaelo Romanelli. Grupul statuar înfățișează o femeie întinsă pe pat, asupra căreia stă aplecat un bărbat abătut. Adepții poveștii cu final tragic afirmă că este vorba de cei doi tineri care au trăit o poveste de dragoste imposibilă. Articolele de presă le dau chiar și un nume: Sergiu și Mirabelle. În realitate, este vorba de Eufrosina și Constantin Poroineanu. Grupul statuar a fost comandat de Constantin Poroianu după moartea în 1902 surorii sale Eufrosina. Monumentul nu a fost terminat înainte de moartea lui Constantin, testamenul său incluzând clauza plății de către Primăria Caracal a terminării lucrărilor.