Cum agravează mașinile electrice și automatizate răul de mișcare

Aproximativ 25-30% din populație suferă în mod regulat de rău de mișcare – o cifră pe care unii o consideră moderată.

Simptomele acestei boli puțin cunoscute includ greață, transpirație, paloare, hipotermie, dureri de cap și vărsături. Pacienții ușor afectați pot prezenta, de asemenea, somnolență, apatie sau scăderea capacităților cognitive. Se estimează că între 60 și 70% dintre călători vor suferi de ea la un moment dat.

Răul de mișcare este resimțit cel mai frecvent în mașini, dând naștere termenului de rău de mașină. Pasagerii sunt predispuși să se simtă rău pentru că sunt privați de capacitatea de a anticipa traiectorii, spre deosebire de șoferi.

S-ar fi crezut că, în mai mult de un secol de dezvoltare a automobilelor, problema răului de mașină ar fi trebuit să fie rezolvată. Dar nu este deloc așa. Pe măsură ce vehiculele rutiere continuă să sufere metamorfoze tehnologice, bulversări precum electrificarea, digitalizarea și automatizarea vehiculelor vin cu beneficii – și probleme. De fapt, unele progrese tehnologice pot crea sau agrava senzația de dezechilibru și îi împiedică pe ocupanții vehiculelor să anticipeze itinerariul. Drept urmare, acestea cresc riscul de a suferi mai frecvent simptome de boală. Mai jos sunt prezentate cele ale căror efecte sunt deja documentate.

Electrificarea vehiculelor: mai puține repere și mai multe mișcări bruște

Prin natura sa, un motor electric este mai liniar și mai silențios decât un motor cu combustie. Acest lucru are dezavantajul de a împiedica anumiți utilizatori de automobile să asimileze mișcarea vehiculului. De exemplu, în timp ce, la mașinile clasice, asociam accelerația cu turația motorului, mașinile electrice ne privează brusc de acest punct de referință. De asemenea, au dispărut și vibrațiile motorului cu combustie, pe care unii le percep ca fiind liniștitoare. Utilizarea frânării regenerative, care captează energia cinetică rezultată din frânare și o transformă în energie electrică pentru a încărca bateria de înaltă tensiune a vehiculului, poate, de asemenea, să dezechilibreze echilibrul pasagerilor. Decelerațiile induse de acest sistem sunt de obicei de frecvență joasă, ceea ce este tipic pentru o forță de mișcare care provoacă boală.

Interioarele digitalizate încurajează distragerea atenției

Un alt progres tehnologic care induce răul de mișcare este prezența din ce în ce mai frecventă a unor ecrane tot mai mari și mai numeroase în interiorul vehiculelor. Aceste ecrane supraîncarcă utilizatorii cu informații vizuale, ceea ce îi descurajează să privească în exterior. Aceștia își pierd astfel capacitatea de a recepționa semnalele vizuale „corecte” – și anume vederea exterioară a vehiculului – care le permit să perceapă corect poziția lor în spațiu. Acest lucru, la rândul său, induce o stare de rău.

Creșterea numărului de ecrane în autovehicule este posibil să se intensifice în anii următori, inclusiv în cazul vehiculelor care ar putea avea chiar ecrane pe suprafețe de sticlă sau care ar putea oferi experiențe de realitate virtuală la bord. Acest mediu invaziv poate avea, la rândul său, un impact asupra stării de bine a pasagerilor. Într-adevăr, simplul fapt de a ști că este posibil să suferi de greață din cauza ecranelor poate stresa pasagerii vulnerabili, iar cercetările au stabilit că până la 40% din simptomele de rău de mișcare sunt legate de psihologia pasagerilor.

Conducerea autonomă și lipsa de anticipare

Cursa dintre producătorii de automobile pentru a crea primul vehicul complet automatizat este, de asemenea, de natură să agraveze problema. În timp ce vehiculele de astăzi sunt doar parțial automatizate, în viitor, acestea vor fi capabile să se piloteze singure. Acest lucru este problematic atunci când știm că actul de a conduce este cel mai bun mod de a anticipa traiectoriile și de a limita simptomele. În plus, dispariția cabinei de pilotaj va face posibilă reproiectarea interioarelor vehiculelor pentru a deveni mai primitoare, ca o sufragerie rulantă. Aceste noi configurații vor oferi pasagerilor mai multă libertate, permițându-le, de exemplu, să își întoarcă scaunul cu fața spre spate pentru a discuta cu alți ocupanți. Cu toate acestea, în inconștientul colectiv, statul cu spatele la drum este asociat cu riscul de îmbolnăvire. Deși cercetările au arătat că nu există nicio diferență în cazul orientării cu fața la direcția de mers, aceasta este o altă idee care poate constitui o prejudecată psihologică față de simptome. O altă promisiune a vehiculului autonom este aceea de a permite pasagerilor săi să dedice timpul de călătorie „inactiv” unor sarcini productive sau de divertisment. Atractivitatea tot mai mare a călătoriilor cu taxiul și cu Uber, unde utilizatorii au tendința de a se uita la dispozitivele lor digitale, merge mână în mână cu această tendință. Și în acest caz, astfel de distrageri îi descurajează pe pasageri să se implice în peisaj.

În cele din urmă, să nu uităm că incidența răului de mișcare rămâne, în cele din urmă, moderată în mașinile neautomate, datorită capacității șoferilor de a-și adapta stilul de conducere atunci când pasagerii lor raportează disconfort. Această dimensiune umană este pe cale să dispară în cazul vehiculelor autonome, al căror stil de conducere va fi mai puțin flexibil și mai puțin natural decât cel al unui șofer uman.

Oamenii ca principal obstacol în calea progreselor tehnologice?

În absența unor mijloace eficiente de atenuare a răului de mișcare în mașini, agravarea simptomelor ar putea, în cele din urmă, să îi determine pe consumatori să respingă astfel de vehicule foarte evoluate. Având în vedere dimensiunile etice, psihologice și juridice legate de dezvoltarea acestora, s-ar putea ca oamenii să devină principalul obstacol în calea adoptării acestor noi tipuri de vehicule.

Din aceste motive, producătorii și furnizorii de automobile au manifestat un interes crescând față de acest fenomen în ultimii ani. Scopul lor este de a-l înțelege mai bine pentru a-l atenua în mod eficient – nu din interes public, ci pentru că acesta ar putea compromite lansarea cu succes a viitoarelor lor produse.

Până în prezent, cauzele exacte ale răului de mișcare sunt încă neclare, ceea ce a determinat cercetarea industrială să se concentreze asupra modului în care se poate limita apariția acestuia. În prezent, sunt în curs de cercetare contramăsuri. Acestea din urmă includ utilizarea de semnale vizuale, auditive și tactile pentru a-i ajuta pe utilizatori să perceapă și să anticipeze mai bine mișcările vehiculului, dar și programarea unui stil de conducere confortabil care să imite cel al unei ființe umane și să limiteze accelerațiile bruște.