A fost Contele Dracula la Castelul din Carpați?

Romanul „Castelul din Carpați” de Jules Verne a fost publicat cu cinci ani înainte de „Dracula” de Bram Stoker.
Mulți cercetători consideră că nu se poate vorbi de influențe verniene în opera englezului și asemănările existente nu sunt decât întâmplătoare și oarecum firești, toate ținând de simbolistica romanului gotic: situarea castelului, personalitatea baronului, povestea romantică atât de folosită în epocă și dragostea exercitată de personajul rău.
Mult timp s-a crezut în mare măsură că Stoker a fost influențat de romanul „Carmilla” (1872), scris de J. S. Le Fanu, pentru a plasa Dracula în regiunea Balcanilor. Se pare că inițial a intenționat să plaseze romanul în Styria (în sud-estul Austriei), unde este amplasată Carmilla; apoi a dat peste referințe la Vlad Țepeș care ar fi putut inspira personajul lui Dracula, așa că Stoker a schimbat locația romanului în Transilvania. Totuși, „Stoker nu a fost primul autor care a plasat o poveste cu vampiri în Carpați. Este demn de remarcat aici că Transilvania, și România, nu are o tradiție a vampirilor, ci mai degrabă i-a fost impusă una de către europeni, și cel mai intens de către Stoker în scrierea lui Dracula”, crede Tyler R. Tichelaar, doctor în literatură, Western Michigan University, unde și-a scris teza de doctorat despre literatura gotică.
Concluzia sa este că Stoker probabil nu a citit niciodată cartea sau nu a fost familiarizat cu ea înainte de a scrie Dracula. Singura posibilitate este ca Stoker să se fi hotărât să își plaseze propriul roman în Munții Carpați după ce a citit această carte, dar nu există nicio altă asemănare. Cartea sa face câteva referiri la creaturi supranaturale de care se tem localnicii, inclusiv vampiri, zâne și fantomele familiei, dar nu există personaje supranaturale în întreaga carte; nici castelul nu seamănă în vreun fel cu castelul din Dracula, iar între cele două opere există o lipsă totală de ritm sau de asemănare narativă. Nu există naratori multipli ca în Dracula – o tehnică pe care Stoker a preluat-o, cel mai probabil, din Femeia în alb a lui Wilkie Collins, de fapt, o carte pe care Stoker o admira foarte mult. În opinia lui Tyler Tichelaar, „ deși există asemănări, povestea lui Verne este intens plictisitoare și eșuează pe lângă Dracula în sine, așa că nu-mi pot imagina că a fost o influență prea mare. Dacă Stoker a citit-o, aceasta nu ar fi putut decât să-l inspire să scrie o poveste mai bună.”