În căutarea timpului pierdut

Cum ne-a distorsionat carantina COVID percepția timpului

Percepția timpului este un fenomen psihologic, ceea ce înseamnă că factorii externi pot modifica modul în care îl experimentăm. De exemplu, timpul poate părea că zboară atunci când suntem într-o companie plăcută, în timp ce, dacă ne aflăm într-un loc în care nu ne dorim să fim, poate părea că trece mai încet.

Pandemia COVID a fost o sursă de stres psihologic la nivel global, atât din cauza fricii de virus, cât și a măsurilor luate pentru a-l limita. O serie de studii au documentat denaturări ale percepției noastre asupra trecerii timpului pe perioada pandemiei. Într-un studiu recent, publicat în PLOS ONE, Daria Pawlak, studentă, și Arash Sahraie, director al Școlii de Psihologie, Universitatea din Aberdeen, Scoția, au descoperit că, probabil, carantina și izolarea au făcut mai greu să ne amintim cu exactitate momentul în care au avut loc evenimentele importante care s-au petrecut în timpul pandemiei.

Punctul de plecare al cercetării au fost comentariile clinicienilor care întâmpinau dificultăți în a determina cu exactitate calendarul afecțiunilor medicale ale pacienților lor. În special, aceștia au considerat că pacienții nu raportau corect evenimente precum debutul simptomelor dacă acestea începeau în timpul pandemiei.

Autorii studiului au realizat un sondaj online în mai 2022 cu 277 de participanți din Marea Britanie. Le-au cerut respondenților să precizeze anul în care au avut loc mai multe evenimente recente notabile, cum ar fi momentul în care a fost finalizat Brexit sau când containerul Evergreen a rămas blocat în Canalul Suez. Evenimentele au avut loc între 2017 și 2021, iar participanților li s-a cerut să aleagă un an între 2016 și 2022.

Au fost incluse, de asemenea, un chestionar privind factorii legați de sănătatea mintală, inclusiv anxietatea, depresia, sarcina mentală și fizică, plictiseala și reziliența.

Cercetătorii au constatat că amintirea participanților cu privire la evenimentele din 2021 a fost mai proastă decât pentru 2019 și 2020 și similară cu amintirea evenimentelor din 2017 și 2018. Era de așteptat ca amintirea de către participanți a evenimentelor care au avut loc mai mult în trecut să fie mai puțin precisă. Dar percepția lor cu privire la momentul evenimentelor care au avut loc în 2021 – cu un an înainte de sondaj – a fost la fel de inexactă ca și în cazul evenimentelor care au avut loc cu trei sau patru ani mai devreme.

Este important faptul că participanții care au făcut mai multe erori în ceea ce privește sincronizarea evenimentelor au fost, de asemenea, mai susceptibili să raporteze niveluri mai ridicate de depresie, anxietate și încărcare fizică și mentală în timpul pandemiei, dar și mai puțină reziliență. Reziliența în acest context se referă la gradul în care o persoană poate găsi modalități creative de a face față situațiilor dificile, de a-și controla reacțiile și de a rămâne pozitivă în fața adversității.

O explicație pentru aceste constatări ar putea fi legată de modul în care starea noastră psihologică modifică percepția trecerii timpului, cum ar fi percepția „încetinirii” timpului atunci când există puține lucruri care să ne ocupe mintea.

Un peisaj temporal alterat

Lăsând la o parte măsurile de sănătate mintală, mulți participanți la cercetare au avut dificultăți în a-și aminti momentul evenimentelor care coincideau cu lockdown impus de COVID. Este interesant faptul că aceste constatări privind percepția slabă a cronologiei evenimentelor sunt similare cu cele raportate anterior pentru deținuții din închisori.

În același mod în care ne poziționăm într-un peisaj folosind markeri spațiali (de exemplu, știind că o anumită cotitură a drumului pe care trebuie să o luăm vine după un copac mare), folosim evenimentele – cum ar fi sărbătorile aniversare și sărbătorile de familie – ca markeri temporali în „peisajul nostru temporal”.

În opinia autorilor studiului, „restricțiile COVID, în special izolarea totală, au eliminat aceste repere care ne „ancorează” în peisajul temporal, iar absența acestor repere a denaturat percepția noastră asupra timpului. Ne putem aminti că s-au întâmplat evenimente, doar că nu știm când s-au întâmplat. Constatările noastre se bazează pe dovezile anterioare privind alterarea percepției timpului în timpul pandemiei, arătând că percepția cronologiei evenimentelor este afectată, precum și durata (adică senzația că timpul trece mai încet sau mai repede). Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili dacă, acum că am ieșit din perioada de vârf a pandemiei, amintirea cronologiei evenimentelor s-a îmbunătățit.”