Este posibil ca limba maternă să aibă un impact asupra modului în care gândim?
Deși anumite regiuni centrale ale creierului sunt implicate în procesarea tuturor limbilor, aceste regiuni prezintă modele de activare distincte în timpul procesării diferitelor limbi.
Tiparele diferite de activare a creierului observate în timpul procesării anumitor limbi sugerează că persoanele cu limbi materne diferite ar prezenta diferențe structurale în creier.
Un nou studiu a constatat că vorbitorii nativi de limbă arabă și germană au prezentat diferențe în ceea ce privește conectarea regiunilor cerebrale implicate în procesarea limbajului. Aceste constatări sugerează că învățarea limbii materne în copilărie modelează conexiunile din creier și ar putea explica de ce diferențele dintre limbile materne afectează modul în care gândesc oamenii. Limba maternă a unui individ poate modela modul în care acesta gândește. De exemplu, în timp ce în limba engleză există un singur cuvânt pentru culorile din spectrul albastru, în limba rusă există două cuvinte distincte care fac distincția între albastru deschis și albastru închis.
Este interesant faptul că vorbitorii nativi de limbă rusă tind să fie mult mai rapizi la testele care implică distingerea dintre albastru deschis și albastru închis decât vorbitorii nativi de limbă engleză. În mod similar, au fost observate rezultate și în cazul cuvintelor folosite pentru a descrie direcțiile în diferite limbi materne și simțul de orientare pe care îl are un individ. Studiul oferă dovezi privind diferențele în ceea ce privește conectarea regiunilor de procesare a limbajului în creierul vorbitorilor nativi de arabă și germană.
Acest lucru sugerează că învățarea limbii materne în timpul copilăriei ar putea duce la schimbări structurale în creier, explicând potențial diferențele în ceea ce privește funcția cognitivă la persoanele care vorbesc limbi materne diferite.
Procesarea limbajului în creier
De-a lungul anilor, oamenii de știință au demonstrat că limbajul este procesat și produs de o rețea complexă de regiuni cerebrale interconectate, predominant în jumătatea sau emisfera stângă a creierului. Mai mult, studiile au arătat că anumite căi cerebrale distincte sunt asociate cu procesarea anumitor aspecte ale limbajului, inclusiv semantica (semnificația cuvintelor), sintaxa (structura gramaticală) și fonologia (sunetele asociate cu limbajul).
Prelucrarea informațiilor sintactice și semantice are loc în principal în regiunile cerebrale situate în emisfera stângă. Cu toate acestea, alte informații asociate cu limbajul, în special cele referitoare la sunete și intonație, sunt procesate fie în emisfera dreaptă, fie în ambele emisfere. Aceste informații sunt apoi integrate cu informațiile semantice și sintactice procesate în emisfera stângă.
Există aproape 7.000 de limbi diferite care sunt folosite pe tot globul. Deși aceleași regiuni cerebrale de bază sunt implicate în înțelegerea și producerea tuturor limbilor, persoanele cu limbi native diferite prezintă modele de activare cerebrală divergente în timpul procesării limbilor. Aceste modele distincte de activare a regiunilor cerebrale se datorează diferențelor dintre caracteristicile sintactice, semantice și fonologice ale acestor limbi.
Studiile au constatat diferențe structurale în creierul persoanelor cu limbi native diferite. Acest lucru sugerează că dobândirea limbii materne în timpul copilăriei induce schimbări în structura creierului care diferă de cele ale persoanelor care au o primă limbă diferită.
Țesutul din creier poate fi clasificat ca fiind fie materie cenușie, fie materie albă. Materia cenușie este compusă din corpurile celulare ale celulelor nervoase sau neuroni și este implicată în procesarea informațiilor. Pe de altă parte, materia albă este formată din procese neuronale, adică axoni și dendrite, care conduc informația de la un neuron la altul.
Un studiu anterior a arătat că vorbitorii de limba engleză și chineză prezintă diferențe în ceea ce privește densitatea materiei cenușii și albe în zonele implicate în procesarea limbajului. În mod similar, studiile au arătat, de asemenea, diferențe în ceea ce privește modelele de traiecte de materie albă care conectează regiunile creierului la vorbitorii nativi de limba engleză, germană și chineză.
Arabă vs. germană: Diferențe în conectivitatea creierului
În studiul din NeuroImage , cercetătorii au comparat diferențele de conectivitate a regiunilor cerebrale implicate în procesarea limbajului la persoanele care au ca limbă maternă araba și germana. Cercetătorii au ales aceste limbi datorită diferenței marcante în ceea ce privește rolul semanticii și al sintaxei.
În primul rând, aceste limbi aparțin unor familii diferite, araba fiind o limbă semitică, iar germana fiind o limbă indo-germană. Germana are o structură gramaticală sau sintactică mai complexă decât araba, în timp ce araba este mai pronunțată din punct de vedere semantic.
Spre deosebire de germană, cuvintele arabe omit adesea vocalele scurte, iar sensul și pronunția cuvintelor arabe se bazează pe context. În plus, alfabetul arab se scrie și se citește de la dreapta la stânga, în timp ce alfabetul german se scrie de la stânga la dreapta.
În concordanță cu acest lucru, studiile au arătat o activare mai mare a regiunilor implicate în procesarea sintactică în timpul înțelegerii limbii germane. În schimb, alții au arătat o implicare mai mare a regiunilor implicate în procesarea semantică în timpul înțelegerii limbii arabe. Aceste studii implică examinarea modelelor cerebrale cu ajutorul imagisticii prin rezonanță magnetică (IRM) în timp ce participanții procesează o anumită limbă.
Conexiuni în emisfera stângă și cea dreaptă
În studiul de față, cercetătorii au examinat dacă vorbitorii nativi de germană și arabă au prezentat diferențe structurale în creierul lor la momentul inițial, datorită solicitărilor diferite la care sunt supuse creierele în timpul procesării acestor limbi. Mai exact, cercetătorii au examinat dacă vorbitorii nativi de germană și arabă au prezentat diferențe în ceea ce privește modelele de conexiune în creier la momentul inițial. Aceștia au folosit un tip de RMN, numit RMN cu ponderare prin difuzie, pentru a detecta traiectele de materie albă care conectează diferite regiuni ale creierului.
Participanții din ambele grupuri au prezentat o conectivitate mai mare în emisfera stângă, unde are loc predominant procesarea limbajului în general. Cu toate acestea, participanții cu limba germană ca limbă maternă au prezentat conexiuni mai puternice între regiunile cerebrale implicate în procesarea limbajului în cadrul fiecărei emisfere, în comparație cu vorbitorii de limbă arabă.
În schimb, vorbitorii nativi de limbă arabă au prezentat conexiuni mai puternice între regiunile din emisfera stângă și cea dreaptă decât vorbitorii nativi de limbă germană. Activarea mai mare a ambelor emisfere s-ar putea datora complexității semantice a limbii arabe și sistemului de scriere de la dreapta la stânga. În plus, scanările cerebrale ale vorbitorilor de limba germană au evidențiat conexiuni mai puternice între regiunile cerebrale implicate în procesarea sintactică în emisfera stângă. În schimb, conexiunile dintre regiunile asociate cu procesarea semantică au fost mai puternice la vorbitorii nativi de arabă.
Poate limba să schimbe personalitatea?
În concluzie, studiul de față arată că vorbirea limbii materne de-a lungul vieții duce la schimbări în structura creierului. Autorul studiului, Dr. Alfred Anwander, neuropsiholog la Institutul Max Planck, a declarat: „Studiul susține cu tărie dependența mediului și a limbii materne de modelarea dezvoltării creierului și, în special, de modelarea conexiunilor care influențează în mod direct procesarea noastră cognitivă în creier. Acest lucru ar putea indica faptul că și personalitatea individuală nu este cablată în creierul nostru și că este rezultatul experienței de o viață.”
Dr. Anwander a sugerat, de asemenea, că rezultatele studiului ar putea fi folosite pentru a adapta abordările pentru persoanele cu boli neurologice.
sursa: www.medicalnewstoday.com/articles/could-your-native-language-have-an-impact-on-how-you-think?