Cum ajunge un cuvânt în dicționar?
Pentru a simplifica, un cuvânt intră în dicționar atunci când devine un cuvânt utilizat în mod popular.
Cuvintele noi, cum ar fi argoul și abrevierile, sunt adăugate în dicționar atunci când încep să apară într-un număr substanțial de surse și sunt vorbite în mod regulat. Odată ce un cuvânt este utilizat în mod obișnuit și există o înțelegere a unui înțeles comun, acesta poate fi considerat ca fiind adăugat la dicționar. Totuși, procesul nu este instantaneu și poate dura ani de zile pentru a apărea în dicționar. Persoana care adună cuvintele într-un dicționar este lexicograf.
Un lexicograf va monitoriza utilizarea unui nou cuvânt, în materialele tipărite, online și în vorbire. În primul rând, acesta colectează informații despre locul în care cuvântul a fost scris, tipărit sau auzit, alături de un înțeles contextual. Pornind de la acestea, se creează o bază de date de cercetare, iar cercetătorii caută în mod activ utilizarea cuvântului în diferite medii. Odată ce au fost adunate dovezile adecvate și a fost găsit un înțeles solid, cuvântul poate fi propus pentru a fi tipărit în cea mai recentă ediție a dicționarului. Oxford English Dictionary este actualizat de patru ori pe an.
Există mai mult de un dicționar, dar în limba engleză, dicționarul Oxford English este cel mai fiabil și mai bine realizat. Dicționarele Oxford există de foarte mult timp, conținând aproximativ 600.000 de cuvinte și 3 milioane de citate. Când Oxford s-a angajat în crearea primului lor dicționar, a estimat că va dura aproximativ 10 ani pentru a-l finaliza. La cuvântul „ant” s-a ajuns după cinci ani de muncă asiduă și și-au dat seama că era o sarcină ambițioasă. Au început să lucreze în august 1879 și abia în 1928 a fost publicat volumul final, ceea ce le-a luat aproape 50 de ani pentru a-l finaliza.
Poate fi scos un cuvânt din dicționar?
Este foarte neobișnuit ca un cuvânt să fie scos din dicționar. Dicționarele Oxford English susțin că nu au scos niciodată un cuvânt din dicționarele lor. În schimb, dacă un cuvânt a devenit depășit sau dacă sensul acestuia s-a dezvoltat sau s-a schimbat, cuvântul va fi etichetat ca fiind învechit. Conceptul dicționarului este acela de a fi o înregistrare a tuturor cuvintelor care au existat vreodată în limba pe care o documentează. De exemplu, dacă citiți o carte din 1920 și există un cuvânt pe care nu îl recunoașteți, puteți folosi dicționarul pentru a afla.
De ce a fost inventat dicționarul?
Dorința de a înregistra limba există de mii de ani, primul dicționar nealfabetic fiind scris în 1582 de Richard Mulcaster. Acest dicționar conținea 8.000 de cuvinte englezești, dar cartea conținea doar cuvinte considerate complexe. Mai târziu, primul dicționar complet al limbii engleze a fost scris în 1604 de Robert Cawdrey. Aceste prime cărți erau documente ale limbii și ale cuvintelor folosite la acea vreme. Ideea era de a înregistra limba engleză cu semnificațiile cuvintelor, astfel încât să existe o înregistrare finală la care toată lumea să aibă acces. Mult mai târziu, în 1857, Societatea Filologică din Londra a decis că ar trebui să existe o evidență a tuturor cuvintelor care au fost folosite în limba engleză începând cu secolul al XII-lea.
Se adaugă mai multe cuvinte în zilele noastre decât înainte?
S-ar putea avea impresia că în zilele noastre se adaugă mai multe cuvinte în dicționar decât în secolul XX, dar nu este neapărat așa. O posibilitate este că, pe măsură ce conexiunile și comunicațiile noastre s-au dezvoltat, capacitatea noastră de a identifica cuvinte noi a devenit mai ușoară și, prin urmare, ar putea părea că există mai multe cuvinte noi în prezent. În concluzie, orice cuvânt pe care vi-l puteți imagina ar putea fi adăugat în dicționar, trebuie doar să devină mai întâi popular. Odată ce un cuvânt este utilizat în mod obișnuit pe o varietate de platforme de către un grup divers de persoane, acesta poate fi luat în considerare pentru a fi introdus în dicționar. De asemenea, trebuie să aibă un înțeles stabilit, astfel încât poate dura ani de zile până când acesta devine clar.
