Cum s-ar putea sfârși era mamiferelor?

De-a lungul ultimelor 500 de milioane de ani, planeta noastră a cunoscut în total cinci extincții în masă.

Una dintre acestea – evenimentul de extincție în masă din Permo-Triasic – a dus la dispariția a aproximativ 90% din speciile de pe Pământ. Cele mai multe dintre aceste evenimente au coincis cu formarea unui supercontinent, unde plăcile tectonice ale Pământului se unesc și se combină încet.

Oamenii de știință preconizează că peste 250 de milioane de ani continentele Pământului vor fuziona din nou împreună, formând un supercontinent numit „Pangea Ultima”. Acesta va fi centrat pe ecuator și va fi fierbinte. Alex Farnsworth, cercetător asociat senior în meteorologie, Universitatea din Bristol, alături de colegi de la Universitatea din Leeds și de la Universitatea Northwestern din SUA, au efectuat o lucrare de cercetare potrivită căreia „condițiile de pe Pangea Ultima vor fi prea inospitaliere pentru ca majoritatea mamiferelor să supraviețuiască.”

Astfel, „formarea acestui supercontinent va determina o activitate vulcanică mai intensă, iar un soare mai bătrân va emite mai multe radiații către Pământ. Acest lucru va duce la temperaturi extrem de ridicate la suprafața pământului, transformând o mare parte a continentului într-un deșert vast și fierbinte, care amintește de planeta deșertică Arrakis din filmul epic de science-fiction Dune.” În timpul celor mai fierbinți luni ale anului, temperaturile ar putea depăși 40 de grade Celsius în cea mai mare parte a supercontinentului, multe zone înregistrând temperaturi de peste 50 de grade Celsius.

Se va încălzi

În prezent, mamiferele sunt capabile să supraviețuiască pe aproximativ două treimi din suprafața Pământului. Cu toate acestea, „după rearanjarea continentelor fără a modifica alți factori, modelarea noastră a arătat că temperatura medie anuală a uscatului ar crește de la media preindustrială (aproximativ 5℃) la aproximativ 24℃. Această schimbare ar reduce suprafețele locuibile de pe Pământ la doar 54%”, apreciază cercetătorii.

Aceștia cred că motivul principal al acestei creșteri a temperaturii „este locația proiectată a Pangea Ultima, care ar fi centrată pe ecuator. Cu toate acestea, diverși alți factori, cum ar fi diferențele de înălțime a terenului (terenurile mai înalte tind să fie mai reci), absența ghețurilor și modificări ale modelelor și abundenței vegetației ar contribui, de asemenea, la această încălzire.”

Estimările lor indică, de asemenea, că atunci „când Pangea Ultima se va forma în cele din urmă, Soarele va fi cu 2,5% mai strălucitor decât în prezent. Această intensitate solară crescută ar ridica și mai mult temperatura medie a uscatului de pe Pământ la aproximativ 25℃, lăsând locuibilă doar un sfert din suprafața planetei.”

O incertitudine constă în nivelurile de CO₂ din atmosferă la momentul formării Pangea Ultima. Modelarea luată în calcul de echipa științifică sugerează că „concentrațiile de CO₂ ar putea ajunge la aproximativ 613 părți pe milion (ppm), în comparație cu nivelul de fond tipic de aproximativ 420 ppm din prezent. Această creștere a nivelurilor de CO₂ ar duce la temperaturi medii la suprafața terestră cuprinse între 30℃ și 35℃, ceea ce ar reduce și mai mult habitabilitatea Pământului la o valoare cuprinsă între 8% și 16%.” Dacă luăm în considerare temperaturile maxime zilnice și evenimentele meteorologice extreme, „atunci temperaturile ar putea depăși 60℃ în unele regiuni”, atrag atenția cercetătorii.

Condiții inospitaliere
Cheia succesului mamiferelor de pe vremea dinozaurilor constă în puterea lor de adaptare. Ele posedă capacitatea de a-și regla temperatura corpului indiferent de schimbările din mediul extern. De exemplu, oamenii se răcoresc pe timp de caniculă prin transpirație, în timp ce câinii se bazează pe gâfâit pentru a disipa căldura. Elefanții radiază căldura prin urechile lor mari. Cu toate acestea, atunci când aerul din jur este mai cald decât temperatura pielii, corpul se străduiește să elimine căldura, ceea ce duce la supraîncălzire. Expunerea prelungită la astfel de condiții poate duce la insolație, putând provoca umflarea unor organe critice precum creierul.

Mamiferele pot suporta doar un anumit interval de temperatură. Atunci când temperatura aerului uscat (măsurată cu un termometru standard) depășește 40℃ sau când temperatura aerului umed depășește 35℃ (o limită inferioară influențată de umiditatea ridicată), situația devine periculoasă. Cercetări recente sugerează chiar că limita de temperatură a aerului umed pentru oameni și pentru majoritatea mamiferelor ar putea fi de doar 31,5℃. Expunerea la astfel de temperaturi timp de doar șase ore, chiar și la umbră, deși este umedă și cu un ventilator, ar putea duce la moarte. Unele mamifere au praguri de temperatură chiar mai scăzute. Elanii nord-americani, de exemplu, au un prag critic al temperaturii umede de 17℃ în condiții de calm sau de 24℃ dacă bate vântul.

Vor mai avea mamiferele vreo șansă?
În trecut, mamiferele au rezistat unor perioade calde, cum ar fi maximul termic din Paleocen-Eocen (PETM) de acum aproximativ 50 de milioane de ani, când temperatura la suprafața Pământului a crescut cu aproximativ 5℃. Dar există câteva diferențe importante de luat în considerare în cazul formării Pangea Ultima.

În primul rând, PETM a fost relativ scurt, durând aproximativ 100.000 de ani. După aceasta, temperaturile au scăzut treptat până la niveluri mai locuibile. În schimb, se preconizează că Pangea Ultima va dura zeci de milioane de ani sau mai mult înainte de a se destrăma.

În al doilea rând, în timpul PETM, continentele au fost poziționate într-un mod care a permis mamiferelor să se deplaseze mai ușor spre regiunile mai reci din apropierea polilor pentru a scăpa de căldura extremă. În Pangea Ultima, cea mai mare parte a planetei va fi concentrată la tropice, iar deșerturile vaste și impracticabile vor acoperi o mare parte din supercontinent. Astfel, mamiferele vor avea dificultăți în a parcurge distanțe lungi în căutarea unor zone mai răcoroase.

Tectonica joacă un rol fundamental în modelarea evoluției vieții pe planeta noastră și va continua să facă acest lucru. Ce formă de viață va deveni dominantă în cazul în care mamiferele vor dispărea, este o ipoteză pentru oricine. Cu toate acestea, mamiferele vor fi avut un parcurs bun.