Lumea secretă a mușchiului

Strămoșul antic al tuturor plantelor și indispensabil pentru sănătatea planetei.

Când admirăm frumusețea și delicatețea plantelor, probabil că cei mai mulți nu ne gândim și la mușchi. Acesta se confundă cu fundalul verde al vieții vegetale și pare să crească peste tot. Dar, acest grup de plante, care cuprinde de fapt între 12.000 și 15.000 de specii, este uimitor. Rezistența lor aproape unică le permite să crească practic peste tot pe Pământ. Ele îi ajută pe oamenii de știință să înțeleagă evoluția vieții și sunt unul dintre cele mai vechi grupuri de plante care trăiesc în prezent.

Un studiu recent realizat de o echipă de cercetători australieni a constatat că mușchii sunt sufletul habitatelor din întreaga lume, plantele și solul fiind în stare mai bună aproape peste tot unde cresc. În ciuda importanței lor, mușchii sunt adesea trecuți cu vederea din cauza dimensiunilor lor reduse. Cei mai mici mușchi, cunoscuți sub numele de micromuși, măsoară doar câțiva milimetri în lungime. Chiar și cel mai mare mușchi, Dawsonia superba, o specie originară din Australia, Noua Zeelandă și Insulele Pacificului, atinge doar înălțimi de până la 50 cm – un gigant printre mușchi, dar totuși mai mic decât o plantă de apartament medie. De fapt, mușchii ajută la menținerea unor ecosisteme întregi.

Contribuția mușchilor la structura și funcția ecosistemelor moderne este adesea trecută cu vederea, fiind în urma înțelegerii noastre privind plantele mai complexe. Studiul australian a examinat în detaliu relația mușchilor cu habitatele lor și a constatat că aceștia sunt esențiali pentru sănătatea solului. Cercetătorii au colectat mostre de mușchi din ecosisteme de pe tot globul – de la păduri tropicale, la peisaje polare și până la deșerturi aride. Combinând descoperirile lor din aceste mostre cu o analiză a cercetărilor anterioare, rezultatele au arătat că mușchii sunt actori-cheie în fiecare habitat în care se găsesc. Mușchii stochează cantități uriașe de carbon, contribuie la ciclul nutrienților din sol și, de asemenea, la descompunerea materiei organice.

Mușchii pot chiar să vină în ajutor în ecosistemele perturbate. Cercetările care au examinat zona din jurul vulcanului Mount St. Helens după o erupție devastatoare la începutul anilor 1980 au constatat că mușchii au fost printre primele forme de viață care au reapărut.

Unele tipuri de mușchi, inclusiv speciile Sphagnum, absorb și rețin apa în țesuturile lor. Acest lucru reglează fluxul de apă în zonă, prevenind inundațiile și creând habitate de turbă care adăpostesc plante și animale rare. Mușchii oferă, de asemenea, habitate unice pentru viața microscopică.

Strămoși antici

Mușchii, împreună cu hepatofitele și cornutele, fac parte dintr-un grup de plante cunoscute sub numele de briofite. Acestea au evoluat în urmă cu peste 400 de milioane de ani și încă mai au multe caracteristici comune cu primele plante care au apărut pe suprafața terestră  – de exemplu, dimensiunea lor mică și lipsa rădăcinilor adevărate. Și, în timp ce majoritatea plantelor au o coloană continuă de apă care curge în interiorul lor prin intermediul xilemului și floemului, mușchii nu au – la fel ca unele dintre cele mai vechi plante din istoria Pământului. În schimb, aceste plante minuscule au propriile sisteme de conducție pentru a deplasa substanțele în corpul lor. Ele absorb apă și nutrienți din apa de ploaie și din depozitele de praf de pe suprafața lor. „Rădăcinile” lor asemănătoare părului, cunoscute sub numele de rizoizi, ancorează mușchii de suprafața pe care cresc. Mușchii sunt aproape de neegalat în ceea ce privește capacitatea lor de a supraviețui în medii dure. Acest lucru îi face să fie excelenți pentru studierea evoluției plantelor, mare parte din aceasta având loc în condiții dificile pe Pământ.

Studiul geneticii și fiziologiei mușchilor și a altor briofite a oferit cercetătorilor informații despre adaptările care au permis plantelor să treacă de la apă la uscat – de exemplu, formarea de `„parteneriate” cu ciupercile pentru a avea acces la nutrienții din sol. Rezistența lor incredibilă la stresul de mediu, cum ar fi seceta și radiațiile UV, a fost, de asemenea, crucială pentru capacitatea lor de a evolua pe uscat. Una dintre cele mai importante caracteristici ale mușchilor tereștri este toleranța lor la desecare, adică aceea capacitate de a supraviețui la o uscare aproape completă. Atunci când apa este rară, mușchii pot intra într-o stare de animație suspendată în care își reduc foarte mult activitatea metabolică, ceea ce le permite să supraviețuiască până la îmbunătățirea condițiilor. Unele specii, cum ar fi mușchiul de deșert Syntrichia caninervis, pot supraviețui o sută de ani în această stare de inactivitate și pot reînvia în câteva ore după reumectare. Studierea mecanismelor acestei capacități la plantele moderne îi ajută pe oamenii de știință să înțeleagă cum s-ar fi putut adapta plantele antice la uscat. Este posibil ca studierea toleranței la desecare la mușchi să îi ajute pe oamenii de știință să descopere noi modalități de a proteja culturile de seceta extremă în viitor. Aceste plante mici sunt, de asemenea, legate de istoria omenirii. De la exploatarea proprietăților antiseptice ale mușchilor pentru vindecarea rănilor până la utilizarea mușchiului de mătură (Dicranium scoparium) pentru ameliorarea constipației, mușchii au jucat un rol substanțial în reducerea suferinței umane. Așadar, poate că ar trebui să ne gândim de două ori înainte de a îndepărta mușchii de pe gazon. În schimb, să luăm un moment pentru a ne gândi la frumusețea naturală a tendoanelor lor verzi delicate și la istoria lor ca unii dintre cei mai neînfricați exploratori din istoria Pământului.