Eunice Newton- omul de știință uitat de istorie
Prima persoană care a făcut o legătură între CO2 (dioxidul de carbon) și încălzirea globală a fost omul de știință amator Eunice Newton Foote.
La începutul secolului al XIX-lea, lucrarea ”Meteorologica” a lui Aristotel era ghidul de bază, modelul în ceea ce privește ideile științifice despre climă. Acest model „a pornit din conceptul grecesc antic de klima”, o schemă statică care a împărțit emisferele în trei benzi climatice fixe: frig polar, căldură ecuatorială și zonă de moderație la mijloc. Abia în anii 1850, studiul climatului s-a dezvoltat în ceea ce istoricul Deborah Cohen descrie drept „climatologie dinamică.”
Astfel, cu 120 de ani înainte ca opinia publică să afle despre încălzirea globală, cercetătorii pionieri au descoperit consecințele gazelor cu efect de seră – tendința unui mediu închis precum atmosfera noastră să se încălzească atunci când nivelurile de dioxid de carbon cresc. Prima persoană care a făcut o legătură între CO2 (dioxidul de carbon) și încălzirea globală a fost omul de știință amator Eunice Newton Foote.
Ea și-a prezentat cercetarea la cea de a opta reuniune anuală a Asociației Americane pentru Progresul Științei în 1856. Lucrarea ei, „Circumstanțele care afectează căldura razelor soarelui”, a fost comentată luna următoare în paginile Jurnalului Științific American, într-un editorial care aprecia „experimentele sale practice” și apoi menționa „suntem fericiți să spunem că a fost făcută de către o doamnă.”
Eunice Newton a folosit o pompă de aer, butelii de sticlă și termometre pentru a compara efectele luminii solare asupra „gazului acid carbonic” (sau dioxidului de carbon) și „aerului obișnuit”. Din demonstrațiile sale rudimentare, dar eficiente, a concluzionat că „o atmosferă din acel gaz [CO 2] ar oferi pământului nostru o temperatură ridicată și, după cum presupun unii, la o perioadă a istoriei sale, aerul s-a amestecat cu acesta într-o proporție mai mare decât în prezent, o temperatură crescută … trebuie să fi avut neapărat rezultat.”
Din nefericire, realizarea ei dispărea trei ani mai târziu, când fizicianul irlandez John Tyndall, care probabil nu știa nimic despre Foote, a făcut aceeași descoperire. Cu resursele și privilegiile sale superioare, Tyndall a fost capabil să-și ducă cercetările mai departe. Astfel într-o enciclopedie despre științele climatice, Tyndall a apărut ca fiind fondatorul… științei climatice, deși se spune că situația „ascunde o poveste complexă și, în multe privințe, mai interesantă.”
Nici Tyndall, nici Foote nu au scris despre efectul activității umane asupra climatului contemporan. Omul de știință suedez Svante Arrhenius ar fi început în anii 1890 să prezică încălzirea cauzată de om prin emisiile industriale de CO2. Eunice Foote a participat la prima Convenție pentru drepturile femeilor din Seneca Falls, NY, în 1848, iar numele ei este pe locul cinci pe lista semnatarilor „Declarației de sentimente”, un document care solicită egalitate deplină în statut social, drepturi juridice și educaționale, economice și, Foote ar fi adăugat, oportunități științifice.
