Terapia magnetică pentru depresie
Acest tratament este acum disponibil prin NHS (National Health Service – sistemul public de sănătate din Anglia).
Se numește stimulare magnetică transcraniană, sau TMS. Persoanelor care au încercat antidepresivele, dar care nu au funcționat, li se poate oferi TMS. Acesta implică aplicarea de câmpuri magnetice pulsatorii în zone ale creierului asociate cu depresia. Amanda Ellison, profesor de neuroștiințe, Universitatea Durham, explică, într-un articol publicat recent, ce implică acest tratament
Este vorba, de obicei, de sesiuni zilnice de o jumătate de oră, cinci zile pe săptămână, timp de două până la șase săptămâni. „TMS nu este folosită doar pentru a trata depresia, ci și ca instrument de diagnostic pentru scleroza multiplă și boala neuronului motor. Iar eficacitatea sa în tratarea tulburărilor de dispoziție, cum ar fi depresia și anxietatea, este investigată de peste 30 de ani. Acesta funcționează prin trimiterea unui impuls magnetic în creier printr-un dispozitiv plasat pe craniu”, atrage atenția prof. Ellison.
Dezvoltarea dispozitivului potrivit
Așa-numita „depresie refractară” – depresia care nu răspunde la antidepresive sau la terapia prin conversație – poate fi tratată eficient cu terapia electroconvulsivă (TEC). Dar ECT este destul de invazivă, trimițând „fulgere de electricitate” prin craniu și în creier. În opinia autoarei, „cu TMS, o schimbare electrică în creier are loc datorită câmpului magnetic care se produce în afara craniului. Acest lucru se numește inducție electromagnetică și a fost descoperit de Michael Faraday în 1831”. În secolul următor, oameni de știință și medici precum Jacques-Arsèn d’Arsonval și Sylvanus P. Thompson au creat dispozitive care urmăreau să stimuleze artificial sistemul nervos, primul pentru un prim dispozitiv defibrilator, iar cel de-al doilea pentru a stimula creierul. Însă acestea erau atât de voluminoase, iar cantitatea de energie necesară pentru a produce câmpul magnetic care se schimba rapid a îngreunat dezvoltarea lor.
Abia în 1985 și datorită muncii fizicianului Anthony Barker de la Universitatea Sheffield, a fost creat un dispozitiv compact și relativ ieftin, care a permis oamenilor de știință să stimuleze o zonă de 1 cm³ din creier la intervale de timp la alegerea lor, timp de fracțiuni de secundă. Dispozitivul este sigur și se aplică în timp ce pacientul este treaz. Tehnica este utilizată pentru a trata depresia și anxietatea în două moduri specifice. Trimiterea de impulsuri repetitive în creier la diferite frecvențe poate avea efecte diferite. În cazul depresiei, știm că activitatea este scăzută în cortexul prefrontal stâng – zona creierului care este importantă în procesele de planificare și gândire. Prin urmare, utilizarea unui impuls de frecvență mai mare activează acești neuroni pentru a-i ajuta să funcționeze așa cum ar trebui, ameliorând astfel simptomele depresiei. În schimb, zona prefrontală din partea dreaptă a creierului, despre care se știe că este hiperactivă în cazurile de anxietate, este tratată cu frecvențe mai joase pentru a calma activitatea din acea zonă. Folosind acest efect de schimbare a modului în care neuronii vorbesc între ei (numit neuroplasticitate), se speră că, prin tratament regulat, simptomele vor fi ameliorate. Tratamentul este administrat în timp ce pacientul stă așezat într-un fotoliu și simte ceva asemănător cu o ușoară bătaie pe craniu.
Sigur, dar sunt necesare rezultate pe termen lung
O analiză a TMS pentru tratarea depresiei a găsit dovezi mixte și a solicitat studii pe termen mai lung. Dar este clar că există beneficii pentru persoanele cu depresie refractară și că este sigură la adulții în vârstă și la persoanele însărcinate. „TMS poate fi administrată în condiții de siguranță celor care nu au metale, cum ar fi bobine de anevrism, aparate dentare metalice sau piercing-uri inamovibile în cap sau pigmenți care conțin metale pe față. Dar nu este sfătuit pentru persoanele care au epilepsie. Tratamentul are mai multe avantaje față de ECT. În cazul TMS, pacientul nu trebuie să fie anesteziat, nu suferă o criză și nu are pierderi de memorie după tratament. Utilizarea TMS în mai multe clinici va oferi oamenilor de știință mai multe date pentru a determina când și pentru cine funcționează și ce protocoale sunt optime. De exemplu, TMS ar putea avea beneficii mai mari și de durată mai lungă atunci când este asociat cu terapia cognitiv-comportamentală (un tip de terapie de discuție) – așa cum s-a demonstrat în cazul antidepresivelor combinate cu TCC. Dar este cu siguranță o tehnică – forjată în focul neuroștiinței cognitive – care poate avea un efect deosebit asupra celor care au nevoie disperată de ajutor”, sublinaiză prof. Ellison.
