Berti despre Barbera: Nu sunt un „crowd pleaser!”

În filmul „School of Rock”, personajul interpretat de Jack Black este un chitarist rock transformat în profesor la o școală de elită unde vrea să le transmită copiilor pasiunea sa pentru muzica rock. Într-o ipotetică School of Jazz/Blues/Rock, Berti Barbera ar fi… directorul! Cunoaște muzică, ascultă muzică, vorbește despre muzică, interpretează muzică.  Respiră muzică!  

„Suntem ceea ce ascultăm!” Cu alte cuvinte, cine este Berti Barbera?

Este unul dintre cei care a descoperit prin propria experiență importanța alegerilor în definirea personalității. Pot să-mi dau seama despre multe aspecte ale caracterului unei persoane după muzica pe care o ascultă.  În rest, B.B este un tip care se bucură că poate face ce-i place.

Pe pagina de wikipedia scrie așa:  Berti Barbera (n. 27 ianuarie 1972,   București) este un actor, cântăreț, compozitor și prezentator de televiziune  (și radio….aș adăuga eu) din România.  Îmi închipui că nu este foarte ușor să  alegi, dar în care din aceste ipostaze te regăsești cel mai bine, care te definește?

Încă o dovadă că wikipedia e utilă, până la anumite detalii. Nu sunt     compozitor, mi-ar plăcea, dar e o meserie complexă pe care încă nu o pot aprofunda. De aici pot confirma dificultatea cu care îmi aleg prioritățile și uneori îmi fac programul, tocmai pentru că îmi plac atâtea și încă nu am învățat că nu le poți face pe toate. Eu măcar încerc. Aș putea face totuși o ordine, bazată pe intenția mea de bază, de a promova valorile deprinse.  Cel mai mult îmi place tot ce e legat de ritm.  Totul este ritm, totul are un început și un final și se repetă ciclic. Dacă aș putea, mi-aș dedica tot timpul instrumentelor de percuție din toată lumea.  Urmează interpretarea vocală, total diferită, dar la fel de provocatoare. Important e să te dedici total sau, dacă împarți activitățile (voce și percuție simultan), să găsești proporția ideală.  Dar nu-mi place cuvântul cântăreț.  Știu, sunt mulți, unii dintre ei au și succes, dar aș fi mult mai bucuros să fiu văzut ca un om de cultură, un interpret, nicidecum un “crowd pleaser”.  Fac ceva, apoi mă adresez cu curaj unui potențial public admirativ, în niciun caz nu pândesc piața și scot ceva ce “place marelui public”.  Nu am nimic împotriva meșteșugarilor, dar am ales arta. Dacă voiam bani mulți mă apucam de altceva. Până la urmă, succesul înseamnă să faci ceva ce-ți place, toată viața.

Să  presupunem că ai fi solicitat să concepi un manual de cultură generală care să acopere patru arii de interes : muzică, film, literatură și teatru. După manualul acesta ar urma să studieze elevii din clasa a 8-a, de exemplu. Ce ai pune tu, ca autor, în acest manual după care ar urma să învețe școlarii?

Exemplul are multă putere, mai ales când te adresezi celor tineri, dornici să afle. Metoda contează, într-adevăr. Aș începe prin a vedea ce îi atrage, asta după o prezentare generală și prietenoasă a fiecărui domeniu în parte. Le-aș explica că toate sunt manifestări umane elevate, dar nu e nimic grav dacă nu ne place sau nu ne pricepem la tot. Le-aș explica cum a început totul, să nu trăiască cu impresia că vreun ambițios a inventat apa caldă de curând, formând astfel o bază pe care să-și construiască propria cultură. Le-aș povesti despre personajele esențiale, încurajându-i să gândească și să aleagă cu mintea proprie.  Audiția, lectura, mersul la concerte sau la teatru pot îmbogăți viața, te pot ține viu, de aceea o bună parte din “predare” ar costa în activități de acest gen. Nu ești prost dacă nu știi, prost ești dacă crezi că ceea ce știi e suficient și mai încerci să-i convingi și pe alții de asta. E riscant să dau exemple, ar fi nevoie de prea mult spațiu, dar e clar că aceste manuale ar trebui să conțină informație obiectivă, esențială, pe care pedagogul să construiască în funcție de apetența elevului. Esențială este explicarea diferenței dintre artă și meșteșug, dintre bijuterie și gablonț, dintre distracție și caterincă etc.  Pentru că tocmai am stabilit de comun acord că suntem ceea ce alegem.

Revin la Berti Barbera – muzicianul. Este un Berti – consumatorul de muzică și un Berti – creatorul de muzică. Ce îi place lui Berti consumatorul din ceea ce face Berti creatorul ? Ce îi reproșează?

Îmi place că tratează serios profesia și vocația, e un om serios, un profesionist pe care te poți baza și cu care poți lucra ușor și bine, dacă percepi totul la același nivel.  Apoi poți râde cu el până la epuizare.  Admiră calitatea și artiștii virtuozi și virtuoși deopotrivă.  Nu este neapărat un maestru, dar învață de la cei mai mari.  Artiștii pe care îi admiră reprezintă un standard, un scop în sine, de aici și calitatea bună a tot ceea ce face.  Ce nu-mi place e că uneori se bagă în prea multe, chiar dacă le termină cu bine.  Uneori nici nu știi ce cântă de fapt, la ce și cu cine.  Dar prin asta e unic.  Și ar fi cazul să studieze mai mult.

Ce mai ascultă românii astăzi? Se mai cumpără muzică sau totul e «gratis»? Pentru muzicieni, online-ul este mumă sau ciumă?

Românii ascultă ce li se dă, în mare parte.  De aici și succesul speculanților care nici nu trebuie să se priceapă.  Samsarii de nume cunoscute preiau tot ce aduce bani și se adresează unei mase indolente, care primește prea ușor orice. Dar asta nu ar trebui să ne mire, pentru că peisajul cultural reflectă societatea imatură, cu o cultură nedecantată, instabilă și dominată de cantități. Nu ar trebui nici să ne supere sau să ne sperie, pentru că întotdeuna vor exista comunități care vor sti să-și păstreze valorile și tot ce le face viața mai frumoasă.  Impostorii vor exista atâta timp cât vor exista ignoranți, iar nouă ne rămâne să ținem de ce ne definește.  Nimic nu e gratis, de fapt, dar asta înțelegi după ce te frigi de câteva ori.  Nu schimbăm lumea, dar e bine să fim atenți ca nici lumea să nu ne schimbe. Avem publicul pe care-l merităm. Online-ul e cum ți-l faci, în general, tehnologia și comunicarea rapidă ar putea ajuta muziciannul, cel puțin în promovare. Muzica nu se schimbă, dar posibilitățile de promo și vânzare se tot actualizează, iar artistul e obligat să țină pasul. Nu există sacrificii atunci când ai privilegiul de a face ce-ți place. Există muncă și rezultate. Nu avem voie să ne plângem, ci doar să evoluăm, să bucurăm oamenii și să ne vedem de treabă, mulțumind zilnic pentru asta.

Bogdan Guță