„Aveți o secvență genetică răvășitoare!”
….ar putea spune poeții conform teoriei potrivit căreia atractivitatea este în gena noastră (sau nu)!
Se spune că atractivitatea este în ochii privitorului, dar ar putea fi, de asemenea, ascunsă în câteva gene. Folosind informații genetice de la aproape 4.400 de adulți albi, cercetătorii au descoperit că anumite mutații genetice au fost legate în mod direct de evaluările de atractivitate ale oamenilor de către colegii lor. Observațiile privind legătura gene – atractivitate au fost făcute atât la femei, cât și la bărbați, dar au existat și diferențe între sexe. La femei, anumite variante genetice legate de atractivitate au fost corelate cu IMC – indicele de masă corporală (valoare determinată pe baza greutății și înălțimii). Având în vedere cultura modernă, această descoperire nu este șocantă, potrivit lui Matthew Keller, un cercetător care nu a fost implicat în studiu. „Ar fi surprinzător dacă nu ar fi descoperit vreo corelare”, a spus Keller, de la Institutul de Genetică Comportamentală, Universitatea Colorado Boulder. „Efectele genelor nu sunt independente de cultură”. Desigur, în organismul uman există gene care sunt „imune” la aceste influențe. Dar, a mai explicat Keller, genele asociate cu un concept complex precum „atractivitatea” nu funcționează în acest fel.
Dacă acest studiu ar fi fost realizat într-o epocă diferită sau într-o societate cu idei diferite despre frumusețe, constatările ar fi putut fi diferite.
Când a fost vorba de gradul de atractivitate al bărbaților, studiul nu a găsit corelație genetică cu IMC. În schimb, a existat o suprapunere genetică cu nivelurile de colesterol din sânge. De ce ar fi așa? Cercetătorii, conduși de prof. Qiongshi Lu de la Universitatea Madison din Wisconsin, au emis un posibil motiv: colesterolul este implicat în sinteza testosteronului, iar testosteronul poate însemna ratinguri mai ridicate de atractivitate pentru bărbați. Sună plauzibil!
Rezultatele sunt într-o fază incipientă și trebuie văzute cu circumspecție. În plus, o trăsătură ca atractivitatea ar trebui să fie corelată cu mai multe gene, nu doar cu câteva.
„Ce a constatat acest studiu este chiar vârful aisbergului”, a spus Keller. Rezultatele, publicate în revista „PLOS Genetics”, se bazează pe informații genetice de la 4.383 de persoane care au făcut parte dintr-un studiu de sănătate mai mare și de lungă durată. Toți subiecții au absolvit liceele din Wisconsin în 1957. În 2004 și 2008, câțiva dintre participanții la studiu au servit drept „judecători de frumusețe”: ei au privit fotografiile anuale ale colegilor lor din albumele de absolvire și au evaluat atractivitatea feței pe o scară de la „deloc atrăgătoare” la „extrem de atractivă”.
Fiecare fotografie a fost judecată de 12 oameni. În general, cercetătorii au descoperit două regiuni cromozomiale, care conțin câteva gene și care au fost legate de evaluările de atractivitate ale oamenilor. Când au aruncat o privire mai profundă, au găsit suprapuneri genetice între atractivitatea și IMC la femei și între atractivitate și nivelul de colesterol la bărbați. Sexul judecătorilor părea să conteze și el: unele variații genetice asociate cu evaluările de la femei au fost legate de culoarea părului; iar unele dintre cele legate de evaluările de la bărbați au fost legate de pigmentarea pielii. Cercetătorii subliniază că orice gene asociate cu atractivitatea nu sunt „deterministe”. Adică, nu există o linie direct de genul – varianta genetică „X” înseamnă că sunteți atractivă sau nu!
Atractivitatea este extrem de complicată, există influențe culturală – ceea ce a fost considerat atractiv în acest studiu al americanilor din SUA nu ar fi adevărat într-o altă cultură. Apoi, există și alți factori decât trăsăturile fizice care au rol în determinarea atractivității, cum ar fi personalitatea care are o influență majoră asupra acesteia.
