27 de cule au rezistat trecerii timpului
Pe vremuri, ele împânzeau Oltenia, de la Dunăre până la munte
Dacă în Transilvania, în scopul apărării, fuseseră construite cetăți rurale iar în Moldova mănăstiri cu ziduri puternice, în Țara Românească, Oltenia, mai precis, au fost construite cule. Potrivit proiectului cultural educational „Un program arhitectural dispărut – Culele din România. Trecut și perspective” – KULE, termenul derivă din cuvântul turcesc „kula”, care „înseamnă turn. În arhitectura românească, definește un anumit tip de locuință fortificată, cu volumetrie simplă și compactă, cu plan pătrat sau dreptunghiular, având două sau trei nivele, cu rol de apărare și de veghe, dar și de locuire”.
În prezent se mai păstrează 27 de cule în județele: Gorj, Mehedinți, Vâlcea, Dolj, Olt , Argeș și Teleorman. O parte dintre acestea fiind în uz, în circuit public sau privat, se află într-o stare bună de conservare. Din păcate, unele sunt abandonate, fiind în stare rea sau chiar în pericol de prăbușire. Cule reprezentative, restaurate și corect puse în valoare se află în cadrul complexelor muzeale de la Măldărești și Bujoreni în județul Vâlcea, Curtişoara în județul Gorj, Cula Cernăteștilor, din Cernătești și Cula Izvoranu-Geblescu, din Brabova, din județul Dolj (recent renovate prin fonduri europene) și Mioveni în județul Argeș.
Două dintre cele mai vechi și mai bine păstrate – Cula Duca și Cula Greceanu – se află în localitatea Măldărești, fostă moșie a boierilor Maldăr, și sunt integrate în Complexul Muzeal Măldărești, din care mai face parte și Casa memorială „I.G. Duca”. La Măldărești se poate ajunge foarte ușor, fiind la doar câțiva km de Horezu, locul unde se află Mânăstirea Hurezi, într-o zonă extraordinară a Olteniei de sub munte.
Culele au apărut în perioada de sfârșit al secolului al XVII-lea și de început al secolului al XVIII-lea, din nevoia de apărare a micii boierimii din mediul rural, pe fondul unei stări de nesiguranță dată de presiunea pașalelor de la sud de Dunăre, în contextul intensificării dominației otomane și a slăbirii autorității de stat. Intervalul în care au fost ridicate culele corespunde, în linii marii, cu cele 40 de domnii fanariote din Țara Românească, dar rolul și înfățișarea lor sunt prefigurate de unele case boiereşti anterioare perioadei fanariote. Cele mai recente cule sunt ridicate la începutul secolului al XIX-lea. Amplasate în puncte strategice, cu precădere în zonele de deal, în afara localităților, culele formau, în vechime, lanțuri de semnalizare a pericolelor. Aria de răspândire a lor se întindea şi asupra zonelor de câmpie, până aproape de Bucureşti, însă, culele din regiunea de şes, mai puţin numeroase, au dispărut.
Culele sunt construcții cu pereți groși din piatră sau cărămidă, cu ferestre mici și metereze (guri de tragere), cu ușă de acces la nivelul parterului puternic întărită și numeroase ascunzători. Locuirea se realiza la etajele superioare, parterul fiind folosit pentru depozitarea proviziilor. Întotdeauna scara de acces la nivelele superioare este bine protejată, fiind amplasată în interiorul culei.
Foto: Cula Duca, Măldărești
